Jocul de-a vacanţa – un spectacol multimedia

Unul dintre proiectele câștigătoarea la concursul COMEDIA ȚINE LA TINEri, ediția a VI-a, 2015, Jocul de-a vacanţa, în regia lui Dragoș Alexandru Mușoiu, se joacă în Sala Studio a Teatrului de Comedie într-un experiment social inedit.

Dacă în piesa scrisă de Mihail Sebastian într-o lună a anului 1936, în urma unui pariu cu celebra actriţă a acelor vremuri Leni Caler, Corina este o tânără curtată de un adolescent, un tânăr şi un domn de vârsta a treia, regizorul Muşoiu reuşeşte să interpreteze în cheia comunicării moderne flirtul de altădată.

Îndrăgostit lulea de Lena, Sebastian a gândit personajul Corina ca o fiinţă şarmantă, seducătoare, dar indecisă la iubirea vieţii. Regizorul de la „Comedia” bucureşteană scoate cu subtilitate de magistru orice referire la cuvântul „iubire”. Până şi partidele de tenis de odinioară le reinterpretează în jargonul adolescenţilor de azi. „Jocul de-a vacanţa”, am înţeles eu, e defapt iubirea consumată.

Piesa, însoţită de un cupaj media şi o muzică adecvată, e un „Walk to Remember” cu roluri inversate.

Cu o atitudine de dăscăliţă, Florentina Năstase, în rolul Corinei,  nu e o Jamie Sullivan, fiică de pastor, ci opusul ei, iar Dan Baltag, în rolul lui Jeff, un opus al lui Landon Carter. În regia lui Muşoiu, ea pare afectată de nepăsarea şi lenea lui Ştefan „seducătorul de-o noapte”, pe când în scrierea de debut dramaturgic a lui Mihail Sebastian era „setată” pe vechea iubire de la  Civita Vecchia, părerea mea.

Piesa am citit-o în copilărie şi am văzut-o în mai multe distribuţii. Cea de la Sala Studio e o tonifiantă împletire de caractere, fireşte disjuncte şi un elogiu adus tinereţii în noua eră 3D.

Prin astfel de distribuţii, opera lui Sebastian transcende generaţii.

Dacă de Leni Caler nimeni nu mai ştie nimic, Mihail Sebastian surprinde mereu şi datorită scenografilor, actorilor şi regizorilor contemporani.

Exegeţii ar putea face figuri că Ştefan, în interpretarea lui Alexandru Bogdan, nu e reprezentantiv pentru Sebastian, doesn’t matter, în timp ce Dan Baltag lasă impresia unui tânăr cu stele norocoase, Vladimir Purdel şi Ana Bianca Popescu joacă perfect rolurile de manelişti.

Mihail Sebastian a construit personaje diferite şi de aici uşurinţa oricărui act regizoral cu actori de meserie.

Scenografia simplă incită prin simplitate. Bătaia cu pernele e sugestivă. Patul din mijlocul scenei pare simbolic, deloc rocambolesc. E de-acolo. Din mijlocul acţiunii.

Ce e de fapt Jocul de-a vacanţa în regia Dragoș Alexandru Mușoiu? O simplă acţiune de consumat hormonii în port.

Scris de Marius Ghilezan

Marius Ghilezan a publicat prima carte în anul 2000. "Cum să reuşeşti în viaţa politică", apărut la Editura Active Vision, A scris primul roman sportiv post-decembrist, „Furia” (Editura Humanitas, 2005), inspirat din viaţa unui suporter al echipei Poli Timişoara; a mai publicat eseurile: „Hoţia la români” (Editura Runa, grupul Corint, 2008) şi „ImpostURA – despre snobism şi puterea falsului”, Editura Corint. În 2012 a reeditat Manualul de campanie electorală – cu elemente de New Media şi a publicat volumul de versuri “Medi – cu ochiul sticlos” (Brumar). În 2014, cartea „Corneliu Coposu – 163 de vorbe memorabile” (Editura Vremea) şi “Anatomia succesului – Marius Ghilezan de vorbă cu Dorin Sarafoleanu” (Editura RAO). Este coautor al cărţii "Idolii forului". A publicat peste 10.000 de articole în "România liberă", "Luceafărul de dimineaţă", "Timpul," Revista "22", "Dilema veche", "Timişoara," "Evenimentul zilei", "Cotidianul". Este coordonatorul site-urilor: bookiseala.ro, buchiseala.ro, happymed.tv