Stelian Ţurlea – Colonia

Un bărbat, însoţit de fiul său, urcă noaptea, cu o maşină, pe un drum în serpentină pe un munte uriaş, scufundat în întuneric, către o cabană a prietenilor lor. Băiatul se gândeşte, uşor alarmat, că, dacă n-ar fi întârziat la Cluj, ar fi putut ajunge la cabană pe lumină. Cu totul inoportună pentru ei, se dezlănţuie şi o furtună năpraznică (descrisă cu artă de prozator, care îl face şi pe cititor să trăiască momentul). Drept urmare, cei doi se rătăcesc şi ajung într-o colonie nemenţionată pe nicio hartă. Ca profesorul Gavrilescu din nuvela La Ţigănci a lui Mircea Eliade, vor rămâne sechestraţi în această realitate aflată parcă în afara timpului, iar când se vor întoarce în lumea lor vor păstra multă vreme amintirea experienţei lor neverosimile.

Există o explicaţie a existenţei acestei colonii, dar n-o divulg pentru că vreau să las plăcerea descoperirii ei cititorilor. Ceea ce pot să spun fără ezitare este că romanul captivează şi farmecă. Dacă ar fi ecranizat, ar avea un succes imens, nu numai în România ci şi în străinătate. ”

Alex. Ştefănescu

În urma unei furtuni cumplite, un tată ajunge cu fiul său adolescent într-o colonie stabilită pe fundul unui lac artifical care este secat şi curăţat periodic. Oamenii adunaţi acolo sunt vechii locuitori ai aşezării strămutate cu decenii în urmă, sau urmaşii lor, care vor să înţeleagă de ce fuseseră strămutaţi. Pe cei doi nimeni nu-i constrânge să rămână, dar forţe nevăzute îi împiedică să mai plece de pe fundul lacului vreme de două luni, cât rămâne acolo colonia. Pentru că este scriitor şi se presupune că ştie să caute în documente, tatăl e pus să lucreze la arhiva improvizată unde se copiază şi interpretează documentele strânse despre istoria aşezării strămutate. Nimeni până la acel moment nu reuşise să descifreze trecutul, nici să-l înţeleagă. Şi încep să se petreacă lucruri la limita firescului cu imaginarul, care oferă o altă interpretare lumii înconjurătoare.