Premiul Nobel pentru Literatură, 2009
De Marius Ghilezan
„Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“
Regele din volumul Regele se-nclină şi ucide, apărut în 2003 în Germania, este un pretext al simbolizării răului pe care l-a trăit autoarea în România. Personajul Hertei Müller porneşte din starea de piesă de şah, din colecţia bunicului săi, şi ajunge să ucidă. Demnităţi, cariere, destine. Dacă Andrei Makine făcea paralelă între trăirile profunde a Siberiei natale şi cele mai fandosite ale Franţei eterne, scriitoarea din Niţchidorf ne convinge că patria este limba în care exisţi. Ea nu s-a simţit bine nici „la noi în Germania”, cum o sâcâiau nativii de acolo, nici la sat, pentru că acolo nu existau cărţi. Cât de frumos a putut spune lumii despre limba română care, în opinia sa, e mult mai poetică decât germana. Asupritorii sunt în opera ei în afara limbii. „Te-ai gândit la ceva ce nu necesită conturul unui cuvânt şi care ţi s-a încuibat în cap.” La valoarea scrisului ei, îşi poate permite să inventeze cuvinte. Ce plin de rezonanţă este verbul „a încuiba”.
Nemţii o întrebau mereu de ce nu scrie despre prezent pentru a intra în marea literatură. Ne-a explicat în acest volum că ea preferă trecutul pentru a putea înţelege mai bine prezentul. Şi aduce lumii de ştire despre suferinţele româneşti, despre temeiul fugii în Occident, chiar cu preţul vieţii, la trecerea Dunării sau a frontierei, chiar şi despre tembelismul cântării imnului de stat la grădiniţă, unde a fost educatoare, nu tovarăşe.Şi a luat Nobelul.
Cartea ne încheie abrupt cu povestea asasinului său, desconspirat de serviciile secrete germane, închis la Berlin şi apoi eliberat, care are astăzi o fabrică de răcoritoare la Timişoara.”Aud că sucul de fructe timişorean e bun la gust.Dar nu voi bea din el, căci altfel aş bea o dată cu el frica pe care nici n-o mai simt ”
De acelaşi autor:
Adauga in cosul de cumparaturi.
