Norman Davies – Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu. 2 volume

Aflată multă vreme între două imperii – Germania şi Rusia –, Polonia a jucat un rol esenţial iîn istoria Europei încă din perioada medievală. Adoptând o perspectivă obiectivă, diferită de cea naţionalistă, tradiţională, Norman Davies prezintă istoria acestei ţări de la origini până în prezent. Volumul I: De la origini până în 1795 Volumul II: Din 1795 până în...

Nicolae Vătămanu – Istorie bucureşteană

Un mare iubitor al Bucureştilor. Un cercetător atent, care s-a aplecat cu dragoste asupra documentelor, şi care ne povesteşte cu farmec despre oraşul pe care îl iubim cu toţii. Nicolae Vătămanu s-a născut  la 29 noiembrie 1897.   Părinţii lui au fost Ana Vătămanu (născută Popescu) şi Mihalache Vătămanu. Ana provenea dintr-o familie de preoţi, tatăl ei Gheorghe(Ghiţă) Popescu a fost preot. De asemenea, bunicul ei Nicolae şi unul dintre fraţi au fost preoţi. De loc, străbunii Anei erau dintr-un sat Cătunul din judeţul Dâmboviţa. Mihail Vătămanu (transformat după moda vremii în Mihalache) era din Dudeşti–Cioplea. Mama lui Mihalache, Elisabeta (Lisaveta), era verişoară cu Ştefan-căruţă-goală, venit de la Vrancea, nimeni altul decât tatăl lui Barbu Ştefănescu Delavrancea.   Nicolae Vătămanu a fost un doctor cunoscut. Pe lângă aceasta, şi-a dedicat întreaga viaţă scrierii unei istorii a medicinei româneşti de la origini până în prezent. A scris numeroase şi valoroase cărţi despre istoria universala a medicinei. Este unul dintre întemeietorii Catedrei de Istoria Medicinei de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”. A fost cunoscut în vremea lui şi datorită rubricii săptămânale din ziarul Universul intitulate „Sfaturile medicului”.   A fost fascinat de fotografie. A avut aparate de fotografiat (deosebit de performante pentru acele timpuri) cu care a surprins imagini din Bucureştiul pe care l-a iubit atât de mult. Din păcate, sacii de fotografii, cu imagini ale caselor şi străzilor din Bucureşti, au dispărut împreună cu el la cutremurul din 1977. Au rămas volumele cu povestiri despre lumea, locurile şi obiceiurile de altădată din Bucureşti. Order Istorie bucureşteană Preţ @ RON26,00 Qty: Adauga in cosul de...

Emanuel Bădescu – De toate din vechiul Bucureşti

Emanuel Bădescu este un tezaur viu de istorie bucureşteană. Ar fi fost păcat ca nenumăratele sale articole despre Bucureşti să se piardă, risipite în publicaţii. Volumul De toate din vechiul Bucureşti este primul dintr-o serie de autor care va îngloba cele mai valoroase contribuţii ale lui Emanuel Bădescu la cunoaşterea în detaliu a istoriei Capitalei României. Editura Vremea   În anul 1980, Calea Victoriei mai păstra, în preajma bisericii Sf. Nicolae Tabacu (fostă Popa Cosma sau „biserica de blestem”), câteva rămăşiţe din vremea Podului Mogoşoaiei… O adevărată desfătare pentru ochii obosiţi de aberaţii arhitectonice! Acest nucleu, numit cândva „mahalaua Popii Cosma”, considerat vetust de indivizii inculţi dar puternici, în mâinile cărora se află, de vreo şapte decenii, soarta patrimoniului Capitalei, este vinovat de aplecarea mea spre „vetust”, spre „boierie”, spre tot ceea ce „moderniştii” apreciază a fi caduc. Emanuel Bădescu Order De toate din vechiul Bucureşti Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...

Lucian Boia – Dosarele secrete ale agentului Anton

„Fie că i se cere, fie din proprie iniţiativă, Petru Comarnescu divulgă tot, de cele mai multe ori, pe un ton neutru; în anumite cazuri, totuşi, când se referă la persoane pe care le antipatizează sau care l-ar fi nedreptăţit, comentariile devin acide, iar informaţiile sau insinuările, compromiţătoare. Îşi găsesc aicio supapă şi frustrările (acute) sociale şi intelectuale ale lui Petru Comarnescu. Iată-i, prinşi ca într-un insectar, pe toţi cei care nu i-au acordat importanţa meritată! Verdictul moral nu poate fi decât unul de vinovăţie; excesul de zel anulează până şi circumstanţele atenuante care s-ar fi putut altminteri invoca (marele vinovat, în toate, fiind regimul comunist). Însă valoarea literară a multor pagini este indubitabilă. Laolaltă, alcătuiesc un fel de Comedie umană a lumii intelectuale şi artistice româneşti din anii ’50 şi ’60. Petru Comarnescu şi-a ratat «marea operă» a vieţii. Să o fi reuşit agentul Anton?“ (Lucian...

Monica Lovinescu – O istorie a literaturii române pe unde scurte

Ca şi cum ar fi împlinit un testament nescris al tatălui său, Monica Lovinescu a creat în studiourile Europei Libere un adevărat cenaclu literar. Acolo se citeau scrieri care în România erau interzise, se organizau dezbateri cu autori români şi se comenta, cu pertinenţă, o creaţie literară născută în vremuri de represiune. Căci pe atunci, în ţară, cenzura nu doar mutila producţia scriitorului, ci şi distorsiona ideologic judecata criticului literar. Cronicile literare ale Monicăi Lovinescu recompun, panoramic, „istoria recentă“ a literaturii noastre. Iar dacă în salonul de altădată al cenaclului Sburătorul, patronat de criticul E. Lovinescu, încăpeau doar puţini, în salonul deschis „pe unde scurte“ a încăput, cum ştim, o întreagă ţară. „Noi toţi am ascultat-o cu sfinţenie, vreme de treizeci de ani, de două ori pe săptămână, comentând cărţi şi evenimente culturale. Un cronicar literar devenit legendă vie. […] Cine dintre noi n-a simţit asta? Şi, apoi, cine n-a dorit să-şi confrunte opiniile cu ale ei, ori să fie omologat de ea?“ (Nicolae MANOLESCU, Istoria critică a literaturii...

Constantin Bacalbaşa – Bucureştii de altădată,1878–1884. Vol II

„Citită pe îndelete, cartea lui Bacalbaşa poate deveni un adevărat abecedar de istorie modernă pentru tânărul din generaţia Internet, cu condiţia ca el să fie convins că a privi din când în când înapoi înseamnă, paradoxal, a ocoli şanţul dinainte.“ (Dan C. MIHĂILESCU) Reluând firul istoriei întrerupt în volumul anterior la finele anului de graţie 1877, cel de-al doilea tom al Bucureştilor de altădată urmăreşte primii paşi prudenţi ai României pe drumul modernizării. Astfel, capitole precum Intrarea triumfală a armatei române în Bucureşti, Congresul de la Berlin, Din timpul ruşilor, Proclamarea regatului şi serbările încoronării, Cestiunea Dunării documentează, cu amănunte mai puţin cunoscute, prefacerile din viaţa noastră politică pendulând între liberalismul radical şi conservatorismul luminat şi surprind în prim-plan personajele-cheie ale vremii: Carol I, C.A. Rosetti, I.C. Brătianu, M. Kogălniceanu. Tabloul cuprinzător al sfârşitului de secol XIX bucureştean este completat de episoade dedicate mişcărilor studenţeşti, contrabandei de la barierele oraşului, concesiilor de tot felul, şantajelor ori scandalurilor la vârf între mai-marii zilei. Presărate cu dibăcie gazetărească de-a lungul cărţii, intermezzo-urile mondene vin să adauge pitoresc relatării, înviind în tonuri vesele viaţa de petreceri a unui „Tout Bucarest“ sclipitor, cu muzică sprintenă şi mese copioase. „Cărticica de faţă este scrisă fără «stil». Am scris tot aşa cum vorbesc: simplu, limpede, precis şi fără înflorituri. Am scris pentru ca să informez şi pentru ca lumea să mă înţeleagă. Cel mai frumos stil este acela pe care îl pricepe uşor de la cel mai cult până la cel mai incult. Scrisul nu este nici un mister, nici o ştiinţă rezervată priceperii specialiştilor, este numai o unealtă de reprezentare a cugetării. Acel scriitor care ştie să redea în chipul cel mai uşor de înţeles lucrul pe care îl spune, acela este scriitorul cel mai mare. Adaosurile de înflorituri seamănă cu acele ştucării care, sub cuvânt de a înfrumuseţa, încarcă şi îngreunează. Linia simplă...