Currently Browsing: Filosofie

Gaston Bachelard – Dreptul de a visa

Gaston Bachelard, unul dintre cei mai importanţi gânditori ai secolului XX, înţeleptul retras din faţa deşertăciunilor lumii pentru a se apleca asupra misterelor elementelor esenţiale – focul, apa, pământul şi aerul – celebrează în aceste texte scrise între 1939 şi 1962 dificila sinteză dintre imaginaţie şi reflecţie. Fie că ne vorbeşte despre Baudelaire, Balzac ori Monet, Bachelard, care se declară mai degrabă visător decât filosof, le acordă tuturor oamenilor de spirit dreptul de a visa, subliniind că arta va rămâne întotdeauna fidelă valorilor onirice şi că lumea este intensă înainte de a fi...

Ciprian Vâlcan – Elogiul bâlbâielii

Noua lucrare a filosofului Ciprian Vâlcan nu se prezintă cititorului nici sub o formă inedită, nici cu un conţinut strict determinabil, ci cu un set nou de teme mai mult sau mai puţin actuale din sfera culturală, pe marginea cărora autorul ţese un discurs foarte elegant, păstrându-şi amprenta originală prin sarcasmul neaşteptat de proaspăt şi de bine temperat, dar şi prin dezinvoltura cu care manipulează obiectele intelectului, obţinând cu o reconfortantă uşurinţă formule originale şi perspective noi acolo unde eruditul clasic simte imediat impulsul de a concedia orice tentativă de abordare, chiar după simpla anunţare a subiectului. Order Elogiul bâlbâielii Preţ @ RON14,90 Qty: Adauga in cosul de...

George Ardeleanu – N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii

„Scrisă bine, cu îngrijire, cartea lui George Ardeleanu (la origine, o teză de doctorat) merită toată lauda noastră. De multă vreme n-am mai avut în mână o lucrare atât de serioasă şi pe care autorul să o scoată la iveală cu un efort atât de îndelungat, de ani şi ani de muncă. Nu e nici o urmă de superficialitate. Steinhardt avea, putem spune, tot dreptul să fie cercetat, om şi operă, în acest mod.“ (Nicolae Manolescu) „Cât despre variabilele vieţii, ele ţin de «bietul om subt vremi» şi de un dostoievskianism incontrolabil al propriului destin. Cu o răbdare de Cenuşăreasă pusă să separe ce e bun de ce e rău, autorul monografiei ia unul câte unul fiecare bob al vieţii lui N. Steinhardt şi-l aşază în vasul cuvenit, ordonând un material pe care-l putem intui ca descurajant de haotic şi de risipit, la plecare. Iar aici George Ardeleanu n-a procedat ca mulţi autori de teze de doctorat care, conform definiţiei ironice a lui Umberto Eco, «mută nişte oseminte dintr-un mormânt în altul», sau dau «un nou ambalaj unui vechi conţinut», cum spune un prieten al lui Steinhardt, ci a făcut o sumă de descoperiri pe cont propriu, dintre cele care cer sagacitate.“ (Ioana Pârvulescu) „Excepţionalul interes al cărţii lui George Ardeleanu derivă şi din faptul că atrage atenţia nu doar asupra înţelegerii relaţiei dintre «primul Steinhardt» şi «ultimul Steinhardt», ci şi a relaţiei dintre «primul Şora, Paleologu, Marino, Doinaş, Caraion… etc.», autori care trebuie contextualizaţi cu grijă, dacă vrem să fixăm corect nivelele referenţiale. Întreprinderea lui George Ardeleanu mi se pare, din acest motiv, exemplară. Şi este exemplară şi fiindcă George Ardeleanu se opreşte pe larg în arhive, caută şi descoperă documente, stăruie la CNSAS ca să afle asemănările şi deosebirile între «primul Steinhardt» şi celălalt Steinhardt, asupra căruia insistă exegeţii de ultimă oră, jurnaliştii preocupaţi de «scandalul» literaturii...

Sorin Vieru – Noile riscuri ale gândirii politice

Dacă Riscul gândirii nu s-a bucurat de atenţia meritată, probabil din cauza exploziei neaşteptate de producţii culturale – şi mai ales pseudoculturale – care s-a petrecut după decembrie 1989, noua lucrare a celor doi gânditori, scrisă după aproape două decenii, ar trebui să aibă toate premisele pentru a fi receptată cum se...

Alexander Baumgarten – Principiul cerului

Problema unităţii intelectului sau cea a eternităţii lumii nu sunt nici probleme disparate, nu sunt nici obiecte proprii medievistilor, menite etern sa fie subiecte de articole specializate pe istoria manuscriselor, a surselor literare sau a stabilirii succesiunilor de...

Sf. Augustin – De libero arbitrio

De unde vine răul? S-a ivit el în lume o dată cu omul, sau i-a premers? Iar lumea aceasta e de tot rea, şi atunci orice strădanie e inutilă, sau lumea asta e de tot bună, şi atunci toate relele săvârşite de om nu izbutesc să-i tulbure bunătatea originară? Şi cine poartă vina răului? Dumnezeu sau...

« Older Entries Next Entries »