Currently Browsing: Filosofie

Andrei Pleşu – Parabolele lui Iisus

Există întrebări cărora li se poate răspunde prompt şi pertinent. De la cele ale experienţei curente (Ce număr porţi la pantofi?), până la cele ale expertizei ştiinţifice (Ce este legea gravitaţiei?). Există şi întrebări, cele ale primei copilării, care par simple, sau suprarealiste, dar al căror răspuns solicită mai curând talentul metafizic sau fantezia: De ce are mâna cinci degete?, Cine a inventat somnul? Există, în sfârşit, întrebările „mari“, întrebările ultimative, cărora îmi place să le spun „ruseşti“, căci fac substanţa multor insomnii dostoievskiene: Ce este fericirea?, De ce există răul?, Care e sensul vieţii? Pentru astfel de întrebări, nu poţi să propui un răspuns geometric, ci o analogie, o metaforă, un „ocoliş“ transfigurator. E cea mai adecvată soluţie. Singura. În loc să spui, savant: „uite cum stau lucrurile!“, spui: „hai mai bine să-ţi spun o poveste“. În cartea de faţă, va fi vorba despre poveştile spuse de Iisus, în efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul împărăţiei Sale. Sarcina pe care şi-o asumă e imposibilă, aşadar e pe măsura divinităţii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, are de oferit ajutor, fără să cadă în reţetă şi abuz doctrinar, şi are de dat nu doar materie de reflecţie, ci şi motivaţie de viaţă, suport existenţial. (Andrei PLEŞU)   de acelaşi autor: Note, stări, zile (1968-2009) Pitoresc şi melancolie Obscenitatea publică Limba păsărilor Despre frumuseţea uitată a vieţii Minima moralia Comedii la porţile Orientului Order Parabolele lui Iisus Preţ @ RON44,90 Qty: Adauga in cosul de...

Giancarlo Repetto – O călătorie printre cărţile mele

Giancarlo Repetto, profesor şi scriitor, invită cititorul tânăr într-o călătorie imaginară printre cărţile din propria bibliotecă. Alegând un traseu organizat şi structurat, autorul încearcă încurajarea lecturii printr-un parcurs ce trece de la literatură la istorie, de la eseistică la filosofie, cu un accentuat ton ironic şi autoironic, ce se vrea simpatic dar nu...

Joseph Nye – Descifrarea conflictelor internaţionale

Autorul conceptului de ‘soft power’ revine cu un studiu amplu ce îmbină perfect istoria, filosofia politica, teoria politică şi analiza. Fenomenele politice şi militare internaţionale, de la războiul din Irak la relaţiile cu Iranul şi Coreea de Nord, de la Orientul Mijlociu la globalizare sunt tratate cu acurateţe, pe baza unui aparat teoretic sofisticat. Order Descifrarea conflictelor internaţionale Preţ @ RON40,00 Qty: Adauga in cosul de...

Platon – Republica

Republica lui Platon se concentrează asupra unei întrebări în aparenţă simple: este întotdeauna mai bine să fii drept decât nedrept? Cu certitudine, lucrarea reprezintă o contribuţie etică: o discuţie despre dreptate şi politică. Order Republica Preţ @ RON50,00 Qty: Adauga in cosul de...

Nietzsche Friedrich – Voinţă de putere

Semnul cel mai grăitor al timpurilor moderne: omul şi-a pierdut, în propriii ochi, aproape toată demnitatea. El a fost multă vreme centrul şi eroul tragic al existenţei în general, după care s-a străduit să-şi afirme măcar înrudirea cu porţiunea decisivă a existenţei care posedă o valoare intrinsecă. Order Voinţă de putere Preţ @ RON45,00 Qty: Adauga in cosul de...

Alexander Baumgarten – 7 idei înrâuritoare ale lui Aristotel

„Omul lui Aristotel are parte de câteva imprecizii fructuoase. Mai întâi, limba şi gândirea lui spun cum este lumea. Ele spun că este mereu variabilă, dar numai sub forma unor compuşi din forme şi materii. De aceea, limita de rostire şi cunoaştere a omului este compusul, sub forma propoziţiilor sau a conceptelor. Pentru că toţi compuşii lui sunt supuşi devenirii, limba şi gândirea pot descrie această devenire. El spune despre fiecare lucru că este „ceva ce era pentru a fi”, adică o forţă de a da la iveală ceva în care ea însăşi apare. Variaţia acestei deveniri are loc, în lumea pe care o cunoaşte omul, după zece moduri principale, iar limba şi gândirea noastră numesc zece mari predicate, care corespund acestor variaţii. Folosirea lor atestă, de fapt, o mare imprecizie: avem nevoie de ele pentru că nu putem numi lucrurile care ne apar înainte dintr-o singură privire, dintr-o străfulgerare a minţii menită să surprindă inima diferită a fiecărui lucru, care ne rămâne până la urmă ascunsă. Această imprecizie este fructuoasă pentru că ne duce la adevăr, dar ea rămâne o imprecizie prin numeroasele aproximaţii pe care le facem pentru a ajunge acolo. Lumea nu rămâne, pentru omul lui Aristotel, nici una, nici multiplă, ci omul este orientat spre surprinderea trecerilor necontenite de la unu la multiplu, printr-o neobosită descoperire a intermediarilor: judecata între colecţia de păreri particulare şi intuiţia universalului, iar între judecăţi, termenul mediu al raţionamentului.“ (Alexander...

« Older Entries Next Entries »