Frederick Copleston – Istoria filosofiei. Iluminismul. De la Voltaire la Kant. Vol VI

Al şaselea volum al Istoriei filosofiei urmăreşte triumful generalizat al raţiunii în perioada Iluminismului. Frederick Copleston îi urmăreşte, de această dată, pe francezii Montesquieu, Voltaire, Condillac, Bossuet şi pe enciclopedişti (Diderot, d’Alembert etc.), precum şi pe germanii Wolff, Lessing, Herder şi Jacobi, printre alţii, adică pe filosofii care vor puncta eforturile gândirii de a se elibera de orice tip de dogmatism. Ideea monarhiei luminate sau aceea a contractului social determină noi modalităţi de a gândi politica şi societatea, în care suveranitatea şi puterea aparţin poporului, nu liderilor acestuia. În acest context eliberator, Enciclopedia înseamnă deopotrivă efortul de colectare şi clasificare a întregii cunoaşteri şi exigenţa răspândirii acesteia în scopul „iluminării“ maselor. Cunoaşterea, ca şi uzul raţiunii, sunt comune tuturor oamenilor; raţiunea garantează accesul egal la ştiinţă, deci posibilitatea progresului, dar şi egalitatea între oameni. Considerat uneori drept reprezentantul prin excelenţă al Ilu-minismului, Immanuel Kant va desăvârşi proiectele acestui curent şi, totodată, le va depăşi, retrasând cadrele în care vor evolua curentele filosofice din secolele XIX-XX. Kant va analiza putinţa de a decide adevărul enun-ţurilor şi mecanismele formării judecăţilor noastre despre lume, despre Dumnezeu, despre sine, artă, morală, adevăr, libertate etc. Cele opt capitole pe care le ocupă în acest volum tratarea filosofiei kantiene mărturisesc şi ele importanţa gândirii acestui filosof, atât în epocă, cât şi în încercările ulterioare ale...

Frederick Copleston – Istoria filosofiei. Filosofia britanică. De la Hobbes la Hume. Vol V

Cel de-al cincilea volum al Istoriei filosofiei tratează pe larg filosofia britanică din secolele XVII-XVIII.

Frederick Copleston – Istoria filosofiei. Raţionaliştii. De la Descartes la Leibiniz. Vol IV

Filosofia post-renascentistă este asociată îndeobşte cu “triumful raţiunii”, al metodicului şi sistematicului care asigură certitudinea achiziţiilor cognitive. Această interpretare se sprijină pe observarea unei preocupări – evidentă în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea – pentru întemeierea cunoaşterii de orice tip pe o bază incontestabilă. Idealul de procedură este preluat din cea mai „sigură” ştiinţă, matematica, şi aplicat tuturor celorlalte ştiinţe şi, nu în ultimul rând, filosofiei. Austeritatea metodologiei justifică renunţarea la Tradiţie, la Autoritate sau Dogmă, la ideea de postulat sau prejudecată venite din „afara” raţiunii şi, în cele din urmă, se renunţă şi la exigenţa oricărei medieri, teologică sau metafizică, procesul cunoaşterii. Filosofia se elaborează pe sine în laboratorul gândirii, izolată de orice circumstanţialitate stânjenitoare, de orice contact impurificator cu pasiunile sufletului sau cu incoerenţele vieţii concrete (sociale, economice, politice) a oamenilor. Astfel „eliberată”, filosofia reconsideră, de exemplu, intuiţiile materialiste ale gândirii antice (tendinţă ilustrată de monadologia lui Leibniz) şi încearcă edificarea unei etici pur raţionale.   Însă filosofii trataţi în acest volum fac vizibilă, prin înseşi sistemele lor, tocmai „limita” la care ajunge raţiunea în spectacolul, altfel fascinant, al libertăţii gândirii. Raţiunea pătrunde, aproape fără s-o ştie, în zona speculativului şi se trezeşte în „poziţia” inconfortabilă de a fi suspendată deasupra unui abis în care presimte, neliniştită, prezenţa (sau absenţa) lui Dumnezeu, un Dumnezeu care pare să nu mai aparţină religiei. Claritatea şi distincţia enunţurilor fondatoare (cum ar fi Cogito, ergo sum al lui Descartes sau bazele more geometrico ale filosofiei lui Spinoza) ori clarificarea „pe baze raţionale” a unor probleme preluate din medievalitate (argumentul ontologic, natura substanţei, a atributelor, a cauzalităţii etc.) garantează coerenţa sistemului pe care îl întemeiază aceşti filosofi, dar aduc raţiunea în zona paradoxalei intimităţi şi distanţe a gândirii care se gândeşte pe sine gândind. Soliditatea edificiilor filosofice din această perioadă se sprijină, aşadar, pe un alt fel de mit al întemeierii,...

Frederick Copleston – Istoria filosofiei. Filosofia medievală târzie şi renascentistă. Vol III

O primă parte a volumului de faţă tratează despre filosofia medievală târzie, marcată, din punct de vedere teoretic, de redescoperirea lucrărilor lui Aristotel şi de apariţia „nominalismului” (via moderna, prin contrast cu via antiqua a gânditorilor „realişti”). Pe fundalul disputelor doctrinare, al intoleranţei religioase şi al discordiei dintre puterea ecleziastică şi puterea seculară, gânditorii de la finele Evului Mediu se disting, la nivelul tabloului general, prin faptul că au spulberat idealul de sinteză al filosofiei cu teologia – prin care s-a remarcat via antiqua –, contribuind astfel la separarea raţiunii de credinţă şi, implicit, a reflecţiei filosofice de „adevărul revelat”, fără ca validitatea acestuia din urmă să fie contestată în vreun fel.   Tot o „redescoperire” constituie şi centrul de greutate al gândirii renascentiste: redescoperirea naturii. Dacă aristotelicienii şi nominaliştii Evului Mediu au pus bazele autonomiei filosofiei în raport cu teologia, gândirea renascentistă, prin strădania ei de a cerceta şi formula legile care guvernează natura, a contribuit la separarea ştiinţei de teologie şi de filosofie. Dar atât nominalismul, cât şi filosofia naturii au fost în aceeaşi măsură îndatorate convingerilor de ordin religios: primul, întrucât considera că adevărurile credinţei sunt de netăgăduit, chiar dacă nu pot fi demonstrate; cea de a doua, întrucât nu ar fi fost posibilă în lipsa ideii fundamentale că natura este creaţia lui Dumnezeu, prin urmare este vrednică de a fi studiată. Order Istoria filosofiei. Filosofia medievală târzie şi renascentistă. Vol III Preţ @ RON89,90 Qty: Adauga in cosul de...

Frederick Copleston – Istoria filosofiei. Filosofia medievală. Vol II

Frederick Copleston oferă, în acest al doilea volum al impresionantei sale Istorii a filosofiei, o perspectivă cuprinzătoare, erudită şi riguroasă asupra evoluţiei gândirii europene în perioada medievală, începând cu Părinţii Bisericii şi primii filosofi creştini  Fericitul Augustin, Pseudo-Dionisie Areopagitul, Boethius  şi ajungând până la marii gânditori ai secolului al XIII-lea: Toma de Aquino şi Duns Scotus. De acelaşi autor Istoria filosofiei. Grecis şi Roma. Vol I Order Istoria filosofiei. Filosofia medievală. Vol II Preţ @ RON89,90 Qty: Adauga in cosul de...

Aristotel – Politica

Versiunea de faţă reprezintă textul integral şi traducerea în limba română a Politicii lui Aristotel. În traducere se foloseşte un limbaj mai apropiat terminologiei filosofice contemporane, astfel încât modernitatea unor termeni prezenţi în versiunea de faţă este explicabilă prin dorinţa de a pune în lumină claritatea şi caraterul sistematic al conceptelor aristotelice. Traducerea este însoţită de un index terminologic. Order Politica Preţ @ RON60,00 Qty: Adauga in cosul de...