Sebastian Văduva – Antreprenoriatul. Practici aplicative în România şi alte ţări în tranziţie

Un loc aparte în această enciclopedie antreprenorială este rezervat antreprenoriatului românesc, care, privit din perspectivă istorică îşi are originea în secolul al XV-lea în Sibiu şi Braşov, oraşe cunoscute în vremurile trecute drept mari târguri negustoreşti. Cazuistica asociată spaţiului antreprenorial romanesc şi culturii economice corespondente clarifică caracteristicile definitorii ale mediului de afaceri din România, unde, în ultimul timp, un loc aparte este acordat întreprinderilor mici şi mijlocii. Lucrarea reprezintă un ghid util, realizat într-o manieră artistică, dar în acelaşi timp bazat pe o abordare tematică graduală  şi cursivă,  pentru toţi cei care au păşit sau doresc să păşească pe un nou tărâm dominat de inovaţie şi...

Mircea Geoană – Modelul social românesc

Ca orice altă ţară din zona cunoscută în trecut ca Europa de Est, România trebuie să înfrunte dificultăţile rezultate dintr-o tranziţie ce s-a dovedit a fi mult mai dificilă decât au sperat mulţi. De curând am citit o carte despre tranziţie, scrisă de economistul şi filozoful politic maghiar Janos Kornai, în care el afirmă că în urmă cu trei decenii eliberarea de dominaţia sovietică a ţării sale şi statutul de membru al Uniunii Europene păreau un vis imposibil. Acel „vis imposibil”, continuă el, a devenit o realitate. Şi ce s-a întâmplat? Cetăţenii par a fi mai nemulţumiţi decât erau înainte, lucrurile evoluează mai încet, şi câteva categorii sociale resimt o nostalgie faţă de acel trecut. Aşa cum Mircea Geoană precizează în această carte importantă, aceste sentimente sunt vii şi vizibile şi în România. Procesul de reformare, ce a fost o condiţie a aderării la UE, a fost mult prea lung şi, uneori, dureros. Şi, totuşi, beneficiile par să apară foarte greu. El are dreptate atunci când afirmă că un model social românesc trebuie construit pentru a maximiza beneficiile (care, în ciuda percepţiei publice, sunt mari) şi, în acelaşi timp, pentru a face faţă provocărilor. Drept rezultat, societatea va putea, folosindu-şi propriile resurse de talente şi competenţă, să îşi creeze un loc mai bun în lume. Order Modelul social românesc Preţ @ RON53,00 Qty: Adauga in cosul de...

Gheorghe Fulga – Societăţi şi sisteme politice contemporane. Doctrine&realităţi

Societăţile moderne se definesc, în chip esen­ţial, printr-o nouă configuraţie a sistemelor politice, după cum şi sistemele economice şi culturale pe care se sprijină sunt radi­cal diferite de cele specifice societăţilor premoderne. Institu­ţiile ce alcătuiesc structurile de ordin politic, întemeiate pe alte principii şi valori, au avut un rol fundamental în organizarea şi funcţionarea internă a societăţilor moderne, precum şi în dezvoltarea unor raporturi regionale de putere care să le ofere poziţionări avan­tajoase pe arena internaţională. Analiza structurii instituţionale, a regulilor şi a procedurilor ce carac­terizează democraţia reprezentativă ca mod nou de guvernare, precum şi analiza factorilor ce condiţionează capacitatea politică a statelor de a susţine procesele de modernizare şi de dezvoltare ale societăţilor, în mediul competitiv al lumii moderne, constituie un capitol important al gândirii politice şi al politologiei. Pentru a înţelege semnificaţia nouă pe care a dobândit-o politicul în lumea modernă este necesară şi analiza transformărilor majore pe care le-a suferit spaţiul politic, în ansamblul său, transformări ce au dus la instituirea unor noi raporturi între stat şi societate, între stat şi cetăţeni. Sub presiunea unor schimbări sociale de profunzime, sistemul politic şi-a remodelat toate componente sale structurale: cadrul juridic, principiile şi regulile de funcţionare, formele de legitimare şi procedurile de selecţie a conducătorilor, aranjamentele instituţionale şi meca­nismele de luare a deciziilor, uriaşa maşinărie admi­nistrativă, instituţiile de mediere a intereselor diver­gente şi de negociere a consensului social, interac­ţiunile cu societatea civilă, formele de comunicare şi de influenţare a opiniei publice. De acelaşi autor Cunoaşterea socială şi universul politic. Studii de sociologie politică Order Societăţi şi sisteme politice contemporane. Doctrinerealităţi Preţ @ RON30,00 Qty: Adauga in cosul de...

Gheorghe Fulga – Cunoaşterea socială şi universul politic. Studii de sociologie politică

Am încercat să ofer în această carte, mai ales în primele două capitole, câteva repere ce ne pot ajuta să construim o interpretare raţională şi plauzibilă a unor realităţi istorice şi politice ce par a desfide, prin ineditul lor evenimenţial, funcţia predictivă a teoriilor sociale. Configuraţia lumii actuale este un rezultat cumulativ al unor factori extrem de diverşi, pe care nici o teorie socială nu-i poate cuprinde într-o ecuaţie completă. Sociologul, istoricul şi specialistul în ştiinţe politice pornesc evident de la fapte empirice, dar pentru a construi explicaţii şi interpretări ei trebuie să exploreze şi prefacerile din lumea valorilor şi a credinţelor ce orientează acţiunile umane, să exploreze acele zone magmatice în care se acumulează lent o masă critică a energiilor sociale şi a proceselor inovatoare, astfel încât să poată anticipa, o clipă mai devreme, liniile de forţă ale istoriei şi tendinţele ce vor deveni dominante. Ajungem astfel la cea de a treia temă importantă a cărţii, pe care am dezvoltat-o în diverse registre analitice: statutul epistemologic al disciplinelor sociale, în general, şi condiţia particulară a sociologiei în lumea postmodernă. Am reluat dosarul istoric al problemei, încercând să reconstitui sensurile iniţiale pe care Max Weber le-a conferit conceptului de “neutralitate axiologică”, într-un context ştiinţific şi istoric anumit, şi să marchez apoi schimbările de viziune şi de atitudine faţă de acest principiu al cunoaşterii sociale. Am descoperit astfel că, în gândirea socială şi politică actuală, în controversele teoretice dintre diverse şcoli de gândire referitoare la natura puterii politice şi la conceptul de legitimitate, sunt prezente numeroase teme de reflecţie ce au fost codificate în mod explicit şi exemplar în demersul analitic novator al lui Max Weber şi în ideile ce poartă marca personalităţii sale. De acelaşi autor Societăţi şi sisteme politice contemporane. Doctrine&realităţi Order Cunoaşterea socială şi universul politic. Studii de sociologie politică Preţ @ RON22,00 Qty: Adauga in cosul...

Gheorghe Olah – Repere de politică economică

O analiză atentă a efectelor pe care le au de obicei măsurile de politică economică va arăta că prin măsurile luate guvernele modifică întotdeauna şi termenii repartizării bunurilor produse. Spre exemplu, dacă guvernul unei ţări oarecare adoptă la un moment dat un buget deficitar, el modifică de fapt raportul dintre veniturile destinate consumului prezent şi cele destinate consumului de mâine. Altfel spus, măreşte, în mod justificat sau nejustificat, consumul prezent pe seama unui consum mai mic în viitor. Numai dacă acest deficit ar avea un caracter permanent şi ar fi mereu de acelaşi grad, numai atunci nu ar fi afectat consumul de mâine sau consumul generaţiilor viitoare. Un alt exemplu: dacă un guvern acceptă sau, mai bine zis, provoacă el însuşi un anumit grad de inflaţie, superior creşterii salariilor nominale, automat este afectată puterea de cumpărare a celor cu venituri fixe, bineînţeles în avantajul celorlalţi; când scade puterea de cumpărare a leului se ia de la toţi ca să se dea mai mult celor care au obţinut majorarea salariilor. Încă un exemplu: dacă guvernul unei ţări limitează preţurile de vânzare ale unor produse obţinute în condiţii de monopol, el limitează totodată veniturile firmelor respective în avantajul celor care le cumpără produsele. Se poate demonstra la fel că dacă guvernul adoptă o serie de măsuri cu privire la politica fiscală, la cea vamală etc., etc., etc. el antrenează de fiecare dată schimbări mai mari sau mai mici în legătură cu repartizarea bunurilor între cetăţeni. De acelaşi autor Repartizarea bunurilor   Order Repere de politică economică Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

Gheorghe Olah – Repartizarea bunurilor

Am fost crescut şi educat în spiritul învăţăturii marxiste care promova dreptatea şi echitatea, iar Ceauşescu interpreta aceşti termeni menţinând raporturi fixe de apoximativ 5:1 între salariile maxime şi cele minime, raporturi considerate normale sau echitabile de către cei care le promovau, dar şi de către marea masă a populaţiei. Cu toate că Ceauşescu nu prea agrea intelectualii, el considerându-se fiu al clasei muncitoare şi reprezentant al acesteia, nu s-a întâmplat niciodată, sub conducerea sa, ca femeile de serviciu sau portarii, indiferent de sectorul în care lucrau, să încaseze salarii mai mari decât dascălii sau decât medicii. Prin urmare, ceea ce s-a întamplat la noi după 1989 cu veniturile oamenilor mi se părea aproape cu neputinţă sau în orice caz de domeniul absurdului; şi aceasta în condiţiile în care eu nu eram totuşi de acord cu politica lui Ceauşescu în domeniul salariilor, deoarece consideram raporturile stabilite de el exagerat de rigide, mult prea limitative şi total ineficiente pentru activitatea economică. Despre acest subiect am scris la vremea respectivă încercând să sugerez şi să argumentez (fireşte, atât cât se putea spune) că ar fi fost nevoie de mult mai multă flexibilitate. Mai trebuie spus că după 1989 problema salariilor sau a veniturilor ori, mai corect, problema repartizării bunurilor între cetăţenii unei ţări a început să cam dispară din manualele universitare; iar dacă nu a dispărut cu totul, a început să fie tratată fie exagerat de simplist, fie în spiritul teoriei marginaliste; ceea ce (să recunoaştem) înseamnă, în ultimă instanţă, cam acelaşi lucru.    În aceste condiţii şi ţinând seama de ceea ce s-a întâmplat la noi după 1989 cu veniturile oamenilor, am început să mă întreb dacă problema aceasta ţine cu adevărat de obiectul ştiinţei economice şi dacă poate fi tratată, realmente, în termeni ştiinţifici. În acestă carte voi încerca să răspund la aceste probleme. De acelaşi autor Repere de...