Poate aveaţi deja nişte bănuieli, dar acum puteţi fi siguri: extratereştrii sunt printre noi!!! Şi nu ne vor cu toţii binele! De fapt, cei bine intenţionaţi, loricii, sunt extrem de puţinii refugiaţi de pe Lorien, o planetă mai mică decât Terra, invadată şi pustiită, jefuită de toate resursele vitale. Invadatorii au venit de pe Mogadore, secondaţi de animalele monstruoase din lumea lor natală, secătuită deja de ei înşişi, ca rezultat al propriei nesăbuinţe. Refugiatii de pe Lorien sunt nouă – nouă copii însoţiţi de câte un protector. Nouă deţinători ai Moştenirilor Lorien, o serie de puteri excepţionale care încep să se manifeste abia în adolescenţă şi care trebuie să-i ajute să-şi recucerească şi să-şi repopulezeze planeta. Cei nouă s-au împrăştiat pe Pământ şi s-au ascuns, fiindcă, atâta vreme cât nu sunt împreună, o vrajă nu îngăduie să fie ucişi decât într-o anumită ordine. Dar şi megadorienii se plimbă printre noi, în număr mare, nu numai ca să-i vâneze pe lorici, ci şi fiindcă şi-au ales planeta noastră drept ţintă a expansiunii! Între noi şi ei nu stau decât cei nouă copii! Şi tenacitatea cu care îi caută pe aceştia din urmă a dat rezultate: deja au ucis trei! Numărul Patru are cincisprezece ani. Ştie că el e următorul, ştie că, odată descoperit, nu va fi cruţat. Dar nu îşi pierde speranţa, fiindcă armele sale, Moştenirile Lorien, încep să-şi facă simţită prezenţa – în paralel cu fiorii primei iubiri. Numărul Patru se mută dintr-un orăşel într-altul, schimbându-şi de fiecare dată numele. S-a săturat să tot fugă, s-a săturat să tot mintă, s-a săturat de singurătate. Vrea să se stabilească într-un loc, vrea să-şi facă prieteni, vrea să rămână lângă fata de care s-a îndrăgostit. Dar ştie că are o datorie faţă de poporul lui, vede sfârşitul cumplit al lumii sale în viziunile care sosesc odată cu prima lui Moştenire, trezindu-i...