Constantin Ciucă – Regele cu pene

Regele cu pene constituie debutul în proză al unui autor matur, urmărit de dorinţa de a scrie Romanul. Şi chiar reuşelte. Compusă din doua secţiuni, „Etajul de purpură” şi „Fructul zemos”, povestea se coaguleaza în jurul câtorva personaje, conduse de o mână sigură în dozarea efectelor şi a suspansului. Nimic ostentativ în această poveste: nici lecţii de viaţă, nici cugetări aforistice, nici locuri comune, ci naturaleţea şi precizia unui fir românesc impecabil. Don Stephano, Dulcineea, Nausicaa, Maica Antoaneta. Numele lor nu sînt alese întâmplător din onomastica hispanică, dar şi din cea homerică, deoarece rădăcinile acţiunii se afla în mitul literar Don Quijote şi în Odiseea. Educaţia exclusiv livresca a lui Don Stephano face din acesta o jucarie în mâinile realităţii, configurându-i un destin de cavaler rătăcitor. Plasat în contemporaneitate, acest caracter de factură clasică reuşelte performanţa captării interesului continuu al cititorului. Prozatorul ştie să intercaleze atât strategiile narative, cât şi suspansul. Recursul la livresc sau la motivele mitice l-ar include esteticii postmoderne, dar Constatin Ciucă refuză, deocamdată, încărtiruirea în vreo castă, curent sau ideologie literară. Atrage atenţia coagularea firească a discursului epic, naturaleţea, lipsa epatărilor exhibitionist-erudite, ironia fină, dar şi abilitatea de a investiga savuros insul aflat în posturi deseori ilare sau degradante. Nord...

Alex Leo Şerban – Dietetica lui Robinson

„Cititorule, ai în faţă o carte ciudată. În ea, Alex Leo Şerban – deghizat, foarte transparent, în straiele lui Robinson – îţi spune la-nceput că nu crede în ideea unei cărţi, ci mai curând în materialitatea unui cufăr, în care să-nghesuie – la grămadă – scrieri şi amintiri. Acest eseu introductiv se numeşte, aşa cum ai văzut, „Dietetica lui Robinson” (o trimitere, fireşte, la „Etica lui Robinson” – unul dintre capitolele cărţii lui Andrei Pleşu, Minima moralia) şi spune că, de fapt, trebuie să renunţi – la ideea unei cărţi, la textele care ar compune-o etc. Dar mai spune şi că nu poţi renunţa la amintiri… Or, textele scrise sunt amintiri! Iar textele-amintiri care stau la originea eseului introductiv sunt cuprinse, şi ele, ca o addenda – sau o căptuşeală a cufărului. Numai că întreaga carte se numeşte „Dietetica lui Robinson”! Ceea ce vine după contrazice ceea ce a fost înainte. Pentru că „ceea ce vine după” adună, destul de conştiincios, mai tot ce a scris autorul-Robinson după 1990 – sau ce-şi aminteşte că a scris… Mai mult: după ce a pledat pentru vraişte şi hazard, autorul nostru şi-a bătut capul să găsească „reguli de compoziţie” a cărţii: capitole, subcapitole, „rime”… În amestecul eteroclit al amintirilor, el a pus ordine. Or, tot el spune că nu există nimic mai trist decât a-ţi ordona amintirile… Ce este, până la urmă, această carte? Probabil, nimic altceva decât autoportretul unui om atât de vanitos încât nu a crezut că trebuie să produci un volum ca să ai idei. Este un compromis între un cufăr şi-o carte. Între amintiri şi scris. Între „insula personală” şi corabia care te-aduce înapoi, pentru a povesti altora cum arată această insulă… Este dilema fundamentală a oricărui autor: a scrie – sau a tăcea. Citiţi-o, dacă vă face plăcere. Dar nu uitaţi că, în spatele fiecărui cuvânt, există...

Elif Shafak – Sfântul nebuniilor incipiente

Romanul Sfântul nebuniilor incipiente spune povestea unui grup de prieteni, cu nesfârşitele lor încercări de a-şi îndeplini visurile, menirea sau pur şi simplu de-a nu-şi pierde minţile. Ömer, Abed şi Piyu sunt colegi de camera, veniţi de puţin timp în Statele Unite. Ömer este din Istanbul, urmează un doctorat în ştiinţe politice şi e îndrăgostit de o feministă americană, care se simte străina in tara ei, are o multime de obsesii si tendinte sinucigase. Abed isi continua studiile in biotehnologie si e in permanenta ingrijorat – din cauza modului scrintit de viata al lui Ömer, de o vizita neasteptata din partea propriei mame sau de prejudecatile americanilor impotriva arabilor. Iar Piyu e spaniol si isi doreste sa devina dentist, in ciuda fobiei lui acute fata de obiectele ascutite. Fiecare personaj este dezorientat intr-un fel sau altul, iar monologurile lor sunt o incercare de a descoperi ce-si doresc in viata si, eventual, de la cine. O abordare contemporana a unor teme majore precum iubirea, prietenia, cultura, nationalitatea, exilul si nevoia de a apartine cuiva, undeva. „Un roman tragicomic, povestea unui grup de prieteni absolut neobisnuiti care incearca din greu sa se gaseasca pe ei insisi in America zilelor noastre. “ (The Economist) „Romanul lui Elif Shafak ascunde, intr-adevar, ascunde semnificatii  neasteptate. Autoarea cunoaste prea bine atat spaima, cat si iubirea pe care le sadeste in sufletele noastre strainatatea. Mesajul ei, dezbracat de infloriturile multiculturale, este simplu si profund umanist. Viata in lumea moderna, lipsita de granite, il poate aduce chiar si pe cel mai puternic dintre noi pe marginea abrupta a unei nebunii incipiente.“ (The Washington Post) „Elif Shafak descrie ciudateniile si metehnele personajelor sale in cele mai plastice detalii, iar personajele ajung sa distinga si sa inteleaga lucruri pe care, din pacate, am ajuns sa le ignoram prea des. “ (The San Francisco Gate) De acelaşi autor Bastarda...

Laura Stoddart – Iubire, iubire

Iubire, iubire este o colecţie de scurte citate din marii poeţi ai iubirii, precum Sappho, Marlowe, Wordsworth, John Clare, Shakespeare, Goethe sau Thomas Hardy, alese şi ilustrate de Laura Stoddart. Această antologie a imaginarului debordant este un regal pentru oricine este îndrăgostit, se gândeşte la căsătorie, este neconsolat în iubire ori a lăsat toate acestea în urmă şi doreşte doar să fie bine dispus de unele intuiţii sclipitoare şi de încântătoarele comentarii vizuale reuşite de Laura...

Veronica Niculescu – Orchestra portocalie

Ce poate face o femeie care se teme să nu îl piardă pe bărbatul iubit? Cum să se apere de „orchestra” de trupuri ademenitoare care cântă de jur împrejur? Dar ce va face când, scăldată în divina lumină a dragostei, sub acest neaşteptat uriaş reflector, va auzi cîntând nu împrejur, ci în ea însăşi o întreagă orchestră, pe o mie de voci? Carei voci i se va supune? Orchestra portocalie reuneşte unsprezece povestiri, subtil înlănţuite între ele de către personaje care, păstrând anumite elemente comune, trec dintr-o poveste în alta.. O carte cu acvarii gigantice în care madone plutesc sub cupole de apă, femeile privesc cu poftă alte femei doar pentru a-şi înţelege bărbaţii, şi tot ele poartă într-însele şi fragilele adolescenţe ce-au fost. O carte despre insatiabila noastră nevoie de dragoste, cel mai adesea dominată de spaimă de-a pierde fiinţa iubită. Veronica D. Niculescu ne şopteşte să nu confundăm liniştea cu fericirea, ne îndeamnă să fisurăm sfera iubirii, măcar şi pentru a vedea ce culoare are lichidul care curge din...

Veronica D. Niculescu – Basmul prinţesei Repede Repede. O poveste pentru adulţi

Volumul evocă drumul Piticului Bun către aleasa inimii sale, Prinţesa Repede-Repede, aventurile prin care trec acesta şi prietenii săi în călătoria lor, precum şi aşteptarea domniţei, nerăbdătoare să-şi îmbrăţişeze iubitul. Textul este o combinaţie între proza semnată de Veronica D. Niculescu şi versurile lui Emil Brumaru. Order Basmul prinţesei Repede Repede.O poveste pentru adulţi Preţ @ RON44,95 Qty: Adauga in cosul de...