Rodica Ojog Braşoveanu – Nopţi albe pentru Minerva

„Goneau prin orasul invadat de mulţime. Oamenii îngrămădeau bolovani şi fiare, mobile, garduri, tot ce le cădea în mână, blocând străzile. Rănitul îşi pipăi braţul. Sângele răzbise prin pansament. – Trageţi în ei! urlă. Să se dea la o parte! – Eşti nebun? Sunt câteva sute! – Trageţi!!” Rodica Ojog-Braşoveanu de acelaşi autor: Crimă prin mica...

Rodica Ojog Braşoveanu – Violeta din safe

“- Dragul meu, din tot ce ştii, din tot ce ţi-am povestit despre mine până acum, nimic nu este fals, nimic nu este inexact. Dar nu ţi-am povestit totul. Dacă m-am hotărât s-o fac astăzi, este pentru că am încredere totală în tine, în dragostea ta. Şi am nevoie de tine. – Da, iubito, îngână Calotă. Cati se ridică în picioare. Pronunţă răspicat:…” De acelaşi autor Cocoşatul are...

Rodica Ojog Braşoveanu – Poveste imorală

…„ – Ce-au căutat în schemă prostituatele ? – Instrument de şantaj… A fost ideea lui Condeescu… Le trimitea personalităţi politice şi din lumea finanţelor. Şedinţele se înregistrau, filmele au intrat în banca de date. La momentul oportun, urmau să fie scoase din safe… – Adică, sau faceţi ce spunem noi, sau vă vedeţi la cinema ! De ce le-aţi lichidat ?”… De acelaşi autor Dispariţia statuii din...

Rodica Ojog Braşoveanu – Anchetă în infern

„Logodnica mortului” zâmbea. Zâmbet ucigător, cu o putere de seducţie neînchipuită. Locotenentul avu senzaţia că inima îl părăseşte pe furiş, gata să îngenuncheze lângă papucii verzi de atlas. De acelaşi autor Telefonul din...

Rodica Ojog Braşoveanu – Telefonul din bikini

„Detectivul îşi plecă privirea zâmbind. Dinainte de a discuta cu Yvona, decisese împreună cu Gogu s o fileze pe fată. Prin însăşi natura ei, Alina trezea suspiciuni; era prea aparte, prea fantastică, nu se încadra cu nimic în peisajul de toate zilele. Iar Gogu constatase că, în mod ciudat, vecinii cleveteau nu locatara, ci locuinţa. „O casă unde se trăieşte doar noaptea. Şi atunci, pe furiş.” De acelaşi autor Poveste...

Rodica Ojog Braşoveanu – Dispariţia statuii din parc

Nimicit, maiorul se prăbuşi în fotoliu. „Sunt un imbecil! Trebuia să mi dau seama că i vorba de statuie. Nebuna însă m a obişnuit cu combinaţiile cele mai smintite, şi în faţa ei îmi pierd judecata limpede şi simţul realităţii”… De acelaşi autor Crimă prin mica...