Mihaela Marin – Bipezi în ţara cocostârcilor

Coborâsem de câteva minute din autocar şi mă simţeam din nou ameninţată de sucul băut pe drum, aşa că m-am dus în căutarea locului unde, vorba lui nenea Iancu, nu intră decât o singură persoană. Dau să intru în acel spaţiu mult dorit, dar o voce mă întâmpină acru: – Se plăteşte o taxă. – Cât? întreb eu. – O mie de lei, zice vocea. Scot banii şi dau să plătesc. Atunci cineva din spatele unui gemuleţ scoate un cap ciufulit şi strigă la mine enervat: – Mergeţi la ghişeul de afară şi plătiţi taxa. După aceea, cu factura, veniţi la mine şi puteţi intra. …Ocolesc chichineaţa în cauză şi ajung în alta, „ghişeul de afară“. Acolo, la coadă, ce-mi văd ochii? Să fi tot fost vreo douăzeci de persoane la coada aia, oameni care aveau acelaşi scop ca şi mine şi aşteptau resemnaţi să-şi achite taxa, pentru a intra în posesia chitanţei care te lasă să te eliberezi de stresul în chestiune. Când ajung eu în faţa ghişeului, funcţionara (aflată de partea cealaltă a gemuleţului), o doamnă roşcovană, cu un coc impresionant, îmi spune sec: – Paşaportul, vă rog. – Pentru ce? întreb eu nedumerită. – Îl aveţi sau nu? Altul, la rând! – Staţi, zic. Şi încep să scotocesc în geantă. Într-un târziu îl găsesc. I-l dau şi, spre surprinderea mea, aflu la ce e bun paşaportul. Cucoana deschide actul în cauză şi începe să-şi noteze tacticos ceva din el. Apoi se apucă să completeze o chitanţă. În timpul acesta, am început şi eu să ţopăi ca toţi ceilalţi de la coadă, dar din spatele ghişeului îmi atrage atenţia că o împiedic să lucreze...

Jane Green – Jemima J.

„Un roman care explorează cu ingeniozitate lumea unei jurnaliste foarte isteţe, foarte amuzante, foarte masive… Cititorii vor savura această delicatesă şi vor aprecia felul în care Jane Green descrie o anumită mentalitate californiană privitoare la bunăstare, fericire şi dragoste.” (USA...

Ronson Jon – Bărbaţi holbându-se la capre

În plin Război Rece, armata SUA înfiinţează o unitate ultrasecretă: Batalionul Unu Terra. Instruiţi cu asiduitate, componenţii ei sfidează practica militară şi legile fizicii, propunând un nou tip de agent: o creatură în stare să devină invizibilă, să treacă prin ziduri şi să omoare capre din priviri. Eşecul e delirant şi previzibil. Totuşi, câteva decenii mai târziu, Războiul împotriva Terorii consemnează readucerea la viaţă a acestui batalion care, între timp, şi-a rafinat metodele. Capruciderea mult visată şi niciodată îndeplinită e dublată de noi forme de torturare a prizonierilor. La loc de cinste nu se mai află şocurile electrice, drogarea sau bătăile, ci audiţiile prelungite din Metallica, Matchbox Twenty, Kris Kristofferson, coloana sonoră din Sesame Street şi Celine Dion (îndeosebi My Heart Will Go On, care acompaniază scufundarea Titanicului. Efortul de război al administraţiei Bush junior cade în registru patologic. Cartea lui Jon Ronson e o relatare acidă a unor ani dominaţi nu doar de prostia terorii, ci şi de teroarea prostiei. Order Bărbaţi holbându-se la capre Preţ @ RON35,00 Qty: Adauga in cosul de...

Arthur Bloch – Legea lui Murphy

Legea lui Murphy n-a fost scrisă de Murphy, ci de altcineva pe care-l chema la fel.” E doar una dintre miile de afirmaţii hazoase incluse în acest îndreptar al contratimpului. Puţine cărţi au ştiut să surprindă mai bine absurdul cotidian, dereglările de care avem parte zilnic, paşii greşiţi pe care-i facem fiindcă aşa ne e scris. Textul lui Bloch are o armătură pretins ştiinţifică şi o tencuială de postulate, leme, principii, observaţii, omilii, amendamente şi corolare. Legile enunţate aici sunt un fel de teoretizare a pesimismului. O teoretizare parodică, hrănită din mulţimea de boacăne şi nereguli în faţa cărora oftăm, bombănim sau punem mâna pe topor. Şi mai e ceva. Citind cartea lui Bloch, avem uneori impresia că, printr-o neştiută telepatie, am contribuit la scrierea ei. Fiindcă ni s-a întâmplat şi nouă, nu-i aşa?, să suspinăm filozofic şi să conchidem blazat: „Cine sforăie cel mai tare adoarme primul.” Sau şi mai şi: “Inteligenţa artificială n-a câştigat nici o luptă în faţa prostiei...

Bruno Vincent – Au furnicile sfincter?

Unde se află centrul geometric al nicăieriului? Cum miroase un câine fără nas? (Evident, oribil.) Ce-a fost mai întâi, omleta sau ochiurile? Care este sinonimul cuvântului „sinonim“? Cum ar fi dacă n-ar exista întrebări ipotetice? De ce nu există mâncare de pisici cu aromă de şoarece? Cum se face că există o singură Comisie pentru Monopol? De ce sunt casele construite afară? Au avut Adam şi Eva o relaţie incestuoasă? De ce nu intră oile la apă când plouă? Când e altoită pe umor, curiozitatea lasă urme apăsate. Jon Butler şi Bruno Vincent inventează o revistă, Bătrânul pişicher, pentru a pune la cale o poştă a redacţiei cu totul aparte. Ea scoate la iveală absurdul cotidian, părând oglinda unei lumi cu mintea pe moaţe. Şi ca în orice odă închinată tembelismului, imaginaţia e ajutată s-o ia razna, iar spiritul de observaţie se transformă din calitate în...

Tom Sharpe – Alternativa Wilt

Lipsită de inhibiţii şi încărcată de imprevizibil, Alternativa Wilt este una din acele cărţi ce se citesc cu zâmbetul pe buze şi justifică din plin poziţia privilegiată pe care scriitorul britanic Tom Sharpe şi-a cucerit-o printre autorii de romane umoristice din zilele noastre. De acelaşi autor Marea...