Prin Poemele secretarei, Ştefania Mihalache încearcă, într-un fel, să deschidă seria chick-lit-ului românesc. Personajul său Andra, absolvent al unei facultăţi de comunicare, se visa copyrighter de succes. Prins în lanţul determinărilor corporatiste, ale intereselor financiare, încearcă să-şi impună personalitatea. Atât cât poate. Într-o lume a gadget-urilor, a networking-ului şi a disciplinei impuse, Andra nu este o revoluţionară, ci o fiinţă care încearcă să se adapteze, aşa cum poate. Fire romantică, introvertită, dar mereu gata de muncă, ea se schimbă după ce Alex, managerul companiei, face din ea un proiect de afirmare profesională. Fiind tot mai atrasă de noua sa poziţie, nu doar de secretară, fata cu naturelul simţitor se pliază pe nevoia şefului său de a o transforma într-un produs de firmă. În cartea Ştefaniei Mihalache, bunul simţ, măsura, onoarea sunt ridiculizate de mitomania, sistemul de reguli, cabotnicia unui sistem care îşi devoră personalităţile pentru ca maşina de produs să aibă motoarele turate. Fragment Andrada Panu se doreşte în secret poetă dar este absolventă de succes a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din Bucureşti şi foarte hotărîtă să dea tot ce are mai bun în materie de creativitate la prima sa slujbă într-o mică, dar prestigioasă, agenţie de publicitate. Nu se descurajează cînd primeşte doar postul de secretară, văzîndu-l ca pe un simplu stagiu în decursul căruia va face tot ce poate să fie remarcată pentru ceea ce ştie să facă de fapt. Nu peste mult timp, Andra cunoaşte adevărata faţă a lucrurilor, ascunsă sub poleiala şi sub promisiunile începutului: munca sub calificarea ei, dispreţul sau indiferenţa colegilor, mediul robotizat şi sufocant de la birou, bîrfele mărunte ca singură formă de comunicare, ieşirile necontrolate ale şefului care provoacă spaime viscerale. Neformată, hiper-imaginativă, Andra face din avansurile sexuale ale şefului ei o poveste autentică şi entuziastă de dragoste, iar din autoritatea acestuia un obiect de adoraţie pură. În plus,...