Marta Petreu – Asta nu este viaţa mea

„Marta Petreu e o poetă cu mintea limpede şi cu un curaj deosebit, iar curajul ei nu seamănă a provocare, nici a declaraţie de intenţie sau de război, ci ni se înfăţilează ca un simplu fapt, ca un gest firesc al unei atitudini poetice fără nici un compromis.” (Szabó T. Anna) Order Asta nu este viaţa mea Preţ @ RON22,95 Qty: Adauga in cosul de...

Dezbracă-mă!

Te împing nu te-ating aprind becul îl sparg și-l sting/îți caut ciorapii sub masă pe-o stradă cu sau fără terasă/îmi leg bikini de bară de duș sub bară în casă cu scară/mă iei de coapsă de ață cu ață sau fără de ață și intri

Leonard Ancuţa – 69 de poeme de dragoste. Extrase din atlasul unei lumi dificile

Leonard Ancuţa şi-a disciplinat discursul literar şi l-a distilat, aşa că în poemele din această carte fiecare enunţ se vădeşte semnificativ şi fiecare emoţie, autentică

Daniela Bîrzu – Trandafiri pe viscere

Trandafiri pe viscere creează o lume distopică, în care afecțiunea este înlocuită de servere vimeo și clipuri vevo, păstrînd reminiscențe din universul lui Bradbury

Dan Dănilă – Ispita labirintului

Citind și recitind labirinticele ispitiri poematice ale lui Dan Dănilă, iscate parcă de sub pana mult încercatului Ulise, le prizăm ca și când am fi devenit prietenii săi de taină cărora poetul uliseic le încredințează acum, la vârsta resemnărilor și bilanțurilor, aceste amintiri ale trăirilor și rătăcirilor, viselor sau premonițiilor sale, întrețesute cu melancolii temperate de pătrunzătoare cugetări asupra condiției umane. Îl însoțim în acest regal liric cu bucuria de a fi avut șansa rară a reîntâlnirii unui poet de primă mărime. (Ștefan Stoenescu) Despre Dan Dănila am auzit mai întâi pe la sfârșitul anilor ’90 de la Mircea Ivănescu – marele poet vorbea cu apreciere & căldură despre acest poet optzecist care, spre deosebire de congenerii lui colocvializanți pe model american, îl afecționa pe oracularul & reflexivul Rilke, din care de altfel a și tradus excelent. Apoi, înainte de a-l întâlni în carne și oase, am găsit în redacția Transilvaniei un cap al lui Bacovia sculptat de Dan Dănilă – remarcabil în expresia lui tristă și cumva surprinzător rilkeană. Aveam să constat, peste alți câțiva ani, că acest cap semăna deopotrivă cu Bacovia și cu Dan Dănilă însuși; iar poezia artistului român avea să mi se pară o bizară, personală contragere a hieratismului oracular al lui Rilke în substanța melancoliei primului Bacovia. Nu substanțial diferite mi se par aceste poeme din Ispita labirintului; așa anacronice cum pot părea în reflexivitatea și metaforismul lor târziu-moderniste, mă atrag totuși prin curajul lor de a fi altfel decât stipulează Vulgata optzecistă. Dan Dănilă e un poet cultivat, și știe foarte bine ce riscuri își asumă prin erezia aceasta rilkeană; și nu doar rilkeană, ci și cumva borgesiană în culturalismul ei galopant. Poetul însuși se vede, în fapt, astfel, într-o imagine foarte frumoasă: „Precum un Borges purtând sub pleoape / toate bibliotecile lumii – ce atlet, dacă / numai pe cearcănele lui poate duce atâta,...

Tadeusz Różewicz – Poem deschis. Antologie 1947-2013

Tadeusz Różewicz (1921–2014) face parte din familia marilor poeţi europeni care au depus mărturie despre traumatismele secolului trecut. În opera lui Tadeusz Różewicz, marcată de cel de-al Doilea Război Mondial şi de totalitarismul comunist, transpar în forme specifice problemele fundamentale ale omului contemporan: implicarea sa în istorie, mizeriile acumulate de-a lungul vieţii, lipsa de sens a existenţei, deformarea şi răsturnarea axiologiei, prezenţa răului în lume etc. Versurile relevă slăbiciunea, fragilitatea şi ambiguitatea individului lipsit de principii morale, găsind cu greu calea de comunicare cu celălalt. Omul este redus de cele mai multe ori la un simplu obiect. Aceste conţinuturi şi imagini neliniştitoare sunt prezentate în versuri lipsite de semne de punctuaţie, scrise în structuri sintactice eliptice, enunţul fiind împărţit în versuri cu lungime diferită, în funcţie de importanţa frazei şi a cuvintelor. Różewicz se foloseşte adeseori de contrast, aluzii culturale, literare, biblice. Recurge la tradiţie pentru a arăta îndepărtarea de ea. Ascetismul formal al poeziilor sale constituie un demers absolut conştient al lui Różewicz. Aşa cum spunea el însuşi în anul 1958: „Muzica, sunetul şi imaginea, metafora mi s-au părut nu aripi ce poartă poezia de la creator spre receptor, ci un balast care trebuie îndepărtat pentru ca poezia să se poată ridica şi deveni deocamdată capabilă nu să zboare mai departe, ci să trăiască în continuare“. Order Poem deschis. Antologie 1947-2013 Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...