„Cadavrul meu…”, poem al actorului Sorin Şaguna, mort la doar 25 de ani

Sorin Şaguna s-a stins la Spitalul Matei Balş din Bucureşti, în urma unei boli nemiloase. A terminat cu 10 UATC. A scris mai multe poezii şi a fost publicat în mai multe antologii. A fost strănepot al celebrului Mitropolit al Ardealului.

Duțescu M. – Franceza un avantaj

Franceza un avantaj e o carte sumbră şi dură. În ea sună bătaia rece a unui metronom, ca o numărătoare inversă spre zero. Aventuri corporatiste în cheie minoră dar pe bani mulţi, poveşti triste de familie ca nişte străzi fără ieşire, personaje ridicole precum domnul Corneliu, managerul care aduce oase câinilor de la un restaurant din Viena, fiinţe care sunt doar o recuzită de gesturi alienate şi haine de firmă. Peste tot, suprafaţa glossy a unei vieţi sub care mocneşte neconsumată, neconsumabilă, amărăciunea sărăciei lăsate de curând în urmă. Spuma acră a zilelor la mall, afectivitatea subzero, exterioritatea impenetrabilă a celor din jur, singurătatea înnebunitoare în doi într-o cameră de hotel din Bulgaria, disperarea înghiţită de prea multe ori, pe toate le extermină Duţescu, tehnic dar şi „etic lucid”, închizându-le fără milă în forma unor poeme, dându-le mat din câteva mutări. Rareş Moldovan Order Franceza un avantaj Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

Marius Dumitrescu – Tâlharul cel bun

trupul meu nu este un obiect este chiar trupul meu pe care mama mea l-a născut în dureri chinurile facerii sale i-au însemnat carnea cu semnul aripii frânte eu sunt trupul trupului meu şi încă ceva cu mult mai eu şi luptând să nu putrezească Order Tâlharul cel bun Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

Gelu Vlașin – Tratat la psihiatrie

Postmodernistă este senzația de prozaic cotidian – nici transparentă cu totul, nici de tot opacă – peste care atîrnă umbra unei femei pierdute (în două sensuri diferite ale cuvîntului: plecată fizic și abandonată moral). Cea mai mare calitate a acestei poezii, care nu pare a unui începător, este egalitatea cu sine, tonul neschimbat, nivelul pretutindeni înalt al emoției lirice. (Nicolae Manolescu) E o poezie adevărată, plăcută la lectură și, până la urmă, foarte umană. Nici mai mult, dar nici mai puțin decît atît. (Paul...

Mirela Lungu – Visul unei nopți pe Facebook

“Who the fuck is Mirela Lungu? Exclamația îmi aparține. Pe vremuri, ea era C’EST QUI ȘCOALA DE SECURITATE DE LA BĂNEASA? Răspuns: Mirela Lungu e ultimul val. O poetă de ultim val. O femeie de pe ultimul val. Filosoafă, dezinhibată, calculată și rece până în prăsele, dar gata (v-o mărturisesc cu mâna pe inimă!) de orice nebunie, amorezată până în vârful unghiilor de versul clasic, dar trăgându-și-o cu sete, în același timp, cu versul liber, capabilă de orice replice prozaice&prozastice, dar, oh și vai, în stare să îndeplinească orice dorință perversă oricărui sonet, ea este înger și demon, odaliscă&desfrânată&frescă&sfântă. În stare să te înnebunească până la lacrimi cu pozele ei poetice și cochetă până la isterie. Gata să violeze și să se pocăiască, en meme temps. Noaptea de veghe trece pentru ea ca noaptea de dragoste și vicevercea. Plângi, copilă? A fost crudă-nvinuirea…Fără razim. Fără fond…Tu ești sfântă prin iubire…:)Și parșivă până-n al noulea cer. Și vampă, fără să fi atins vreun bărbat, vreodată. Mirela Lungu este abecedarul tuturor complexelor noastre.” (Mihail Gălățanu) “Citind versurile jucăușe-tandre-deznădăjduite-senzuale-provocatoare ale Mirelei Lungu, am simțit că sunt, rând pe rând: ofițerul francez care a cucerit-o și apoi a părăsit-o pe călugărița portugheză Mariana Alcoforado, profesorul Gavrilescu, din nuvela La Țigănci  a lui Mircea Eliade, îmbătat de efluvii de feminitate, sclavul de pe o plantație de cafea biciuit de stăpâna plantației. Autoarea este de o sinceritate șocantă, ca un număr de strip-tease. Inteligentă, talentată și… blondă, ea le răzbună pe blondele din bancuri.” (Alex. Ștefănescu) Prin intestinele Mirelei Lungu trece Poezia, ca și când aceasta ar fi un lichid narcotic, care ar ține-o în viață. O simplă privire peste cel mai recent volum al ei, Visul unei nopți pe Facebook, te face să crezi că de fapt autoarea ar inventa un nou limbaj poetic, unul ndimensional, prin care îți sunt stimulate toate simțurile. Așa se...

Gabriel Daliş – Piedici şi arme

Gabriel Daliş nu scrie o poezie programatică. Prezentul irumpe în poemele lui nu în ultimul rând prin folosirea unor vocabule ale lumii de azi. În aceste mai noi oglinzi reflecţia trecutului este şi mai tulburătoare decât ar putea fi într-un scris al citatelor imediate. Volumul de poeme piedici şi arme este o expresie intimă a trăirilor poetului de aici şi de astăzi. Poemele lui Gabriel Daliş sunt aglutinări de imagini stranii şi obsedante în covârşitoare măsură…