Michel Martin – Ipostaze de bestie

Recurgând, şi nu rareori, la aşa-zisele dicteuri automatice, deci, cochetând evident cu tehnicile surrealiste, Michel Martin struneşte cel puţin nonşalant sintaxa poetică, descoperind astfel exotice lagune ale subconştientului pe care, mai apoi, le dinamitează original imagistic. Izul metafizic al poemelor sale, un soi de iz ce răzbate de undeva de dincolo de imaginaţia curentă şi de fantezia banală cotidiană, vine să consolideze deocheatul tot unitar artistic, astfel demonstrându-ne că Michel Martin, neavând nici un gând de „recuperare a realului”, recte de a împrumuta o apucătură „scribală” la modă, specifică impostorilor şi diletanţilor, este un talent autentic, deocamdată nepervertit, adică posesor de cifră octanică ridicată, pe care nu-l poţi găsi chiar la fiecare colţ de istorie literară… Şi bravo ei!!! (Ancelin ROSETI) de acelaşi autor: Inima tuturor...

Naomi Ionică – Cei singuri vor rămâne singuri

Cu un volum neomogen și fragil, care pare mai mult fișa de lucru a unui optzecist ezitant, debutează Naomi Ionică. Cei singuri vor rămâne singuri este o carte care probează ingenuozitatea unei voci absorbite de propriul interior camuflat, care aduce mult prea puține vibrații, senzația de refuz intervine din primele pagini, discursul alunecă imprecis și bolnăvicios, incapabil să sedimenteze. Multe poeme betege, plate și reci, văduvite de tot ce poate fi mai adevărat în poezie, autenticismul. În mod cert, în timp, Naomi Ionică va fi mai atentă, poate chiar constantă, în a-și construi poemele. Cele câteva texte reușite, printre care Femeile singure, Va fi mai bine, O femeie violet, pot deschide o promisiune. „pe fiecare bloc doarme câte un cățel/ m-am hotărât să-i studiez ca pe niște corpuri distincte/ când cască se face brusc întuneric/ la noi la bloc cerul e tare mititel/ fiecare cățel are cerul lui/ pe care îl păzește de luni până joi// apoi încep manelele de week-end”, pag.31. Deocamdată, acest debut rămâne o formă transparentă, deși delimitată, însă fără un conținut poetic suficient de clar și de convingător. Order Cei singuri vor rămâne singuri Preţ @ RON12,00 Qty: Adauga in cosul de...

Val Chimic – Umilirea animalelor

Val Chimic, o poetă de mare forță, a debutat la Casa de Pariuri literare cu volumul Umilirea animalelor, un veritabil manual de lirism, intens și cutremurător, cu toate șansele de a impune stil în poezia feminină contemporană. Poeme construite impecabil – dau impresia de poezie autentică, alcătuită din esențe tari, percutante – ies din pagini ca niște ființe rostogolite și stranii. Miza este tehnica literară, care reușește, în ciuda oricărei aparente banalități, să impună transfigurarea și să delimiteze precis zona curajoasă a poeziei adevărate: “nu mă simt bine aici, muntele e prea aproape de mare,/ câmpia e prea întinsă./ nu e déjà-vu, e ceva continuu. două zile cu oameni cunoscuți,/ sub tuburi late de neon.” Cu un debut ca acesta, se poate defini un întreg an de apariții editoriale dintre cele mai...

Ionel Ciupureanu – Mișcări de insectă

Ionel Ciupureanu reuşeşte o poezie autentică şi rară, care are ca sursă fondul obsesiv malign al fiinţei umane dintotdeauna şi nu manifestările marginale ale acesteia. În Mişcări de insectă are versuri etanşe, puternic verbalizate, construite cu precizie, într-un monolog la persoana a II-a, convertind cuvintele la sensuri decantate, embrionare, care se contopesc într-o sintaxă convulsivă. Situat pe linia tragică a poeziei româneşti, Ionel Ciupureanu este un mare poet, deocamdată cunoscut mult mai puţin decât merită. Order Mișcări de insectă Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

Constantin Abăluţă – Drumul furnicilor

După treisprezece ani de la prima apariţie, mă-ntreb unde-a ajuns oare Drumul furnicilor? Strada pe care plouă-ntotdeauna şi-o fi luat un new look? Josefina, musca dintre ferestre, cum se adaptează la termopane? La baie apa continuă să curgă zi şi noapte ca un fluviu particular? Colacul de sârmă ploioasă s-o fi dezrăsucit de tot, lăsând moartea pe dinafară? Vreun paparazzi o fi obţinut vreo poză a păsării din pod pe care nimeni n-a zărit-o? Nu mă-ntrebaţi pe mine, eu n-am făcut altceva decât să bat la maşină litere unele după altele. Tot ce ştiu este că şi după treisprezece ani norii şi beţele de chibrit rămân cele mai frumoase lucruri de pe lume. (Constantin Abăluţă, decembrie...

George Coşbuc – Balade şi idile. Fire de tort

Cea mai întinsă parte a operei lui Coşbuc e cea consacrată eroticii rurale. Supusă acestor determinări ce decid cursul vieţii sub toate aspectele, iubirea descifrată de poet în sufletele tinerilor (a fetelor îndeosebi) ce populează lumea Baladelor şi idilelor, a Firelor de tort se distinge printr-o intensitate şi o prospeţime particulare. Coşbuc revelează erosul ţărănesc în toate fazele sale. Prima este faza înmuguririi tainice a sentimentului. O fată stă în faţa oglinzii. Copilăresc, răsfăţul ei trădează începutul preocupării de a plăcea: „Uite, zău, acum iau seama/ Că-mi stă bine-n cap năframa,/ Şi ce fată frumuşică/ Are mama!“ De acelaşi autor Povestea unei coroane de...