Grigore Şoitu – Poeme de stânga

Poezia lui Grigore Şoitu, oricât de dificil ar fi de acceptat de către obişnuiţii (să zicem) rafinamentelor stilistice, este o poezie a prezentului, deloc comodă, deloc comod. (Xenia Karo) Experimentul nu fuge de substanţă, ci şi-o asumă. Verva din Poeme de stânga – inclusiv compoziţională – nu se dispensează de melancolie, ci, într-o manieră inedită, şi-o integrează. E, poate, nota cea mai personală a poetului, iar această modalitate dea fi melancolic cu vervă, cu fantezie şi chiar cu iscusinţă îi deschide poezia deopotrivă spre confesiunea autentică şi spre neastâmpărul experimental. (Al. Cistelecan) Cu o bravadă de muşchetar, firească pentru un marţoliu tomitan, Şoitu „exasperează“ toate modurile (şi modulele) poetice, tentând şi el să sucească gâtul definitiv tuturor formelor retorice. (Marin...

Corina Bernic – Casa scărilor

Se poate locui în Casa scărilor, se poate citi, poţi spiona vecinii de vizavi, trage cu urechea. Aici ai parte de mici revelaţii şi înfiorări, filme, distracţie şi tristeţe. Scris cu inteligenţă şi umor – şi încă ceva: o detaşare caustică se simte pe tot parcursul lecturii –, volumul are toate atuurile să devină unul de referinţă. (V. Leac) Corina Bernic scrie o „poezie de speriat copilul din tine“ (un copil al Epocii de Aur, desigur). Lucrurile se complică atunci când acesta se strecoară, ca un ilegalist, prin cotloanele de pe casa scării pe care o bântuie şi, pe nepusă masă, se năpusteşte şi te sperie la rândul lui, de ţi se face părul măciucă. (Constantin Acosmei) Corina Bernic îşi păstrează, în ciuda numeroaselor responsabilităţi, alura de puş­toaică nonşalantă, de zvârlugă pe cât de ingenuă, pe atât de afurisită. Am numit-o cândva „Gavroche“, cu simpatie, cucerit de vioiciunea, inteligenţa şi – n-o să vă vină să credeţi! – gravitatea şi seriozitatea sa. Nu ştiam că scrie versuri. De fapt, nici nu scrie versuri, stihuri, poezii ş.a.m.d., ea scrie „poezele“, cum şi le botezase mai demult. Autoironică, precum îi este firea, se distanţează de confesiunea directă, respinge patetismul, se abţine de la efuziunile sentimentale. Volumul ei propune, aparent în joacă, un remember al copilăriei comuniste, cu şoimii, cireşarii, pistruiaţii, mieuneii şi bălăneii ei. Joaca păstrează inocenţa, dar refuză naivitatea. Copilul şi adolescentul au învăţat să destructureze miturile entertainmentului „educativ“ şi „multilateral dezvoltat“, încep să distingă realitatea cenuşie din jur, privesc cu sarcasm „revoluţia continuă“ propagată de la tribune, pe care o asociază, ricanând, dinamicii bufe a desenelor animate. „Poezelele“ rimează astfel cu vacuitatea unei lumi, fiind mai convingătoare, mai tuşante şi mai adecvate – ca expresie stilistică a candorii înşelate – decât o filipică explicită. „Poezeaua“ reabilitează, în felul acesta, poezia interzisă. Chiar şi acum, după douăzeci de ani. (O....

Dan Sociu – Pavor nocturn

Pavor nocturn este un volum compus din texte dure, severe, pe măsura noului Dan Sociu care îşi asumă  discontinuitatea cu cel care a fost. Volumul are o unitate puternică, e poezie în sensul adevărat al cuvîntului, nu doar enterteinment poetic. E o carte a rupturii dintre doi poeţi.. De acelaşi autor Cântece excesive Order Pavor nocturn Preţ @ RON19,50 Qty: Adauga in cosul de...

Patricia Lidia – Tăceri în doi, tăceri în noi

Într-o lume pline de zgomote, bezmetică, în care fiecare alergă după foloase materiale, după faimă şi recunoaşteri derizorii, Patricia Lidia, tânăra cu suflet de copil, are răgaz să asculte tăcerile. Scopul ei este să pătrundă cu inima neînţelesurile la care mintea nu are acces. Tăceri în doi, tăceri în noi, este volumul de poezie în care orice om atins de fiorul iubirii, de crudă dezamăgire sau măcinat de misterul tăcerilor ăn dragoste, se va recunoaşte. Toţi am trăit sau vom trăi, mai devreme sau mai târziu, tăcerea ăn doi, tăcerea în noi, dar nu totţi avem harul Patriciei Lidia de a vorbi despre ea atât de sensibil şi emoţional, de a înşira cuvintele ca pe nişte pietre preţioase care să infrumuseţeze sufletul şi să-l să strălucească chiar şi atunci când totul în jur e…tăcere. Nouria Nouri Nu ştiu să mă port cu tine, e prea târziu să te păstrez sau să te pierd. timpul meu e o fâstâceală aiuritoare, nu ţi-am spus niciodată pe nume, căci nu existăm cu adevărat, eram doar o himeră amândoi, cele mai frumoase poezii de dragoste uitate de vreme. Miercurea asta fără tine e doar o tinereţe tenace care ne îmbătrânesc enorm, nu ştiu ce să îţi spun, dar nici nu tac, deţi ar trebui, mi-e teamă ca m-ai uitat… Linişte! Ascultă gândul gândului meu cum numele-ţi cântă… Îţi sărută visele pe nerăsuflate, deşi ar trebuii să le savurez pe îndelete, dar nu am răbdare, vise din care nu fac parte în care nu am ce căuta, şi îmi promit, vis după vis, că te voi uita înainte ca tu să bagi de...

Ina Iliescu – Spre Stele

Spre Stele este un volum de versuri ce reuneşte creaţii ale Inei Iliescu din diferite perioade. Unitar sub aspect stilistic, lasă totuţi să se întrevadă viziuni diferite asupra întregului vieţii. Order Spre Stele Preţ @ RON10,00 Qty: Adauga in cosul de...

Diana Iepure – O sută cincizeci de mii la peluze

O sută cincizeci de mii la peluze e una dintre cele mai puternice cărţi scrise în perioada postsocialistă. E o carte care, la fel ca şi Tratat de Tanatofobie sau Şoboloniada (de Steliana Grama) va bulversa, cu siguranţă, clasamentele literaturii contemporane. Doar că, spre deosebire de celelalte două cărţi, tragem nădejdea că cei care fac critică literară nu vor strâmba din nas şi o vor citi acum. Iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, suntem siguri că peste ani se va găsi cineva care o va descoperi şi o va aprecia la justa valoare. (Dumitru Crudu) Diana Iepure e o poetă matură şi completă, textele ei sunt scrise bine şi controlate, iar cartea unitară adună şi formează o lume proprie, ceea ce e foarte important pentru un poet, o lume contradictorie în raport cu titlul cărţii. Un experiment interesant, cu rădăcini adânci în .md, care mă face curios în legătură cu următorul proiect al Dianei Iepure. (Mihail Vakulovski) Poezii ca nişte scrisorele sau file de jurnal simulat adolescentin. Cele mai bune mostre, şlefuite şi frizate exact cât să nu pară prea aranjate, sunt parcă inspirate de noua sinceritate sau, şi mai bine, de experienţele holistice, intime ale performatismului. Diana Iepure este valoroasă pentru că reuşeşte să scape influenţelor. Uneori, e bine ca poeţii să stea mai mult în casă, să cânte la pian, să vadă cât mai rar alţi poeţi. (Felix...