Posted by
Ilă Citilă on Iul 6, 2012 in
Poezie |
0 comments
Vine zeppelinul! Vine dirijabilul!” – strigau pe străzi vînzătorii de ziare. „Vine dirijabilul! Vine zeppelinul!” – strigau pe străzi copiii şi birjarii. Şi ne-am îmbrăcat cu toţii în haine de sărbătoare şi cu toţii am alergat la malul mării să-l întîmpinăm. Şi eram pregătiţi încă de acasă cu sentimente de respect. Încă de acasă eram pregătiţi ca să ne mirăm. Dar zeppelinul venise noaptea, pe întuneric, iar în zori era ca un nor de furtună oprit deasupra valurilor, un nor din care se auzea o femeie cîntînd cu voce subţire, o dună sură de nisip din care se auzea cîntînd o femeie. Gărzile noastre militare au dat onorul şi fanfarele noastre militare au cîntat. Dar nimeni nu a ieşit din zeppelin ca să ne salute şi să primească florile noastre şi să ne facă măcar un semn cu batista. Vă spun adevărul-adevărat Din burta zeppelinului coborau în mare o mie de frînghii, o mie de funii. Iar cînd s-a înălţat soarele au bătut tobele iar cîntecul femeiia încetat şi zeppelinul a început să urce la cer. Vă spun adevărul-adevărat la capătul fiecărei frînghii atîrna o broască ţestoasă, deasupra ei, frînghia trecea printr-un peşte, deasupra peştelui frînghia trecea printr-o corabie, deasupra corabiei frînghia trecea printr-un vapor, deasupra vaporului era prins un tramvai peste care era prinsă o trăsură, apoi frînghia trecea printr-un cal peste care era un magazin mic în care negustori mărunţi vindeau lucruri mărunte, iar deasupra magazinului mic era un poliţist şi peste fiecare poliţist era o bicicletă pe care sta cîte o doamnă în rochie lungă, care avea deasupra o umbrelă roşie, iar pe umbrelă era prins un domn, un cetăţean onorabil şi chiar sub burta zeppelinului frînghia trecea printr-o pălărie. Şi toate aceste de o mie de ori, ca o mie de şiraguri de mărgele. Vă jur, asta am văzut cu ochii mei! Iar acum am...
