Alexandru Petria – Călăul harnic

Cum poţi interpreta versurile: “Dumnezeu/ şi-o /ia /la /palmă/ privindu-ne” altfel decât o blasfemie? Şi prin „Călăul harnic”, Alexandru Petria provoacă cititorul şi incită critica să caute motivaţia artistului şi el un creator nedus la biserică. Limbajul poetului retras în munte e dur precum dangătul de clopot dintr-un sat pustiu, unde iubirile „se dilată spectaculos în amănunte” şi se consumă până ce “oboseala rupe ritmul rugăciunii din doi”. În noul volum de poeme marca Petria, senzualitatea abundă şi îneacă moralistul singuratic din scrierile sale politice.  Chiar şi printre “cafele cu gust de carne”, poetul nu-şi uită obsesia: râde de politrucul care aduce lumina de la Ierusalim. „Femeia e învierea ta la purtător”. Dar şi iubirea e “un călău harnic cu securea tocită”. Zău chiar aşa? Cunoscutul sexolog David Deida consideră că prin sexualitate îl poţi descoperi pe Dumnezeu. Jurnalistul Stéphane Barsacq scoate un titlu trăznit pentru a-l descrie pe Cioran: “Ejaculări mistice”. Şi aşa mi-am adus aminte de celebra lucrare a lui Erik Erikson “Tânărul Luther – un studiu psihanalitic”, prin care explică cum Martin Luther a scris cele 95 de teze pe poarta bisericii din Wittenberg după 13 poluţii nocturne. Celebrul psiholog american demonstra că revoluţionarul religiei nu era decât un maniac depresiv, caz patologic şi azi. Vrea Petria să-l descopere pe Atotputernic prin voluptatea cărnii? “Sigur ne vom smotoci, frumoaso,/ cu iisus alături, / 69 şi alte trebuşoare./ pentru ca mai apoi să proclame că “poezia e ca banda de prins muşte/ la femeile de treabă-/ lăsaţi-le/ să vină la mine,/ sunt un bun creştin”. Să fie doar o iubire cu trupul de cuvinte? Păi, Alexandru eu zic să te hotărăşti....

Editura Humanitas – Patru milenii de poezie în tălmăcirea lui Lucian Blaga

„N-am intenţionat să dau, cu această culegere, o antologie a poeziei lirice universale. Citind şi recitind stihuri cântate în vechiul Egipt, în antichitatea greacă sau chineză, în pădurile negre din străfundurile Africii, subt cerul italic sau galic, s-a ivit în mine dorinţa arzătoare de a anexa şi de a asimila graiului nostru o seamă de poezii, dintre cele mai frumoase, ale literaturii universale. Nu m-a interesat numărul. M-au interesat doar caratele. Traducând – mi-am domolit o aprigă sete. Traducând – m-am îmbogăţit cu o experienţă. Doream să văd în ce măsură poezia poate fi trecută dintr-un grai într-altul. Traducând – m-am simţit crescând. Căci m-am ostenit numai cu poezii ce mi-au stârnit încântarea şi care, prin tălmăcire, puteau să devină într-un fel ale mele, ale noastre, ale Românilor.“ (Lucian...

Florin Iaru – Aer cu diamante

Acum treizeci de ani, stînd noi, poeţi tineri şi furioşi, şi judecînd realitatea potrivnică, obidiţi de piedicile puse prin edituri nouă, corifeilor ei, ce ne dă-n gînd ideea? Să scoatem o carte-n regie proprie! O antologie din tot e mai bun, mai adevărat, mai modern în cultura română. Aţi prins şpilul? Noi eram ăia! Care «noi»? Păi, Traian T. Coşovei, Mircea Cărtărescu şi subsemnatul. Eram, care să mă-nţelegeţi, floarea lirică românească. E drept, ar fi trebuit să fie cooptaţi printre înainte-mergători, Matei Vişniec şi Magda Cârneci. Dar, cînd Traian şi Mircea i-au făcut o vizită de tatonare lui Matei, nu l-au găsit acasă (…). L-au aşteptat o oră, două, trei, s-au plictisit şi aşa a ieşit Vişniec din poveste. L-au ales pe «Nino» Stratan (…) După aia, ne-am gîndit că ne trebuie o copertă, ilustraţii şi o editură. Cu editura era simplu. (…) Mai rămîneau coperta şi ilustraţiile. Aşa am făcut cunoştinţă cu Tudor(ică) Jebeleanu. Tudor a fost cu ideile. El a inventat cimitirul de locomotive, din Giuleşti, unde ne-am căţărat pe biele-manivele pentru posteritate. El a compus paginile de gardă. El a şters şi a redesenat, pentru fiecare dintre noi, exasperat de pretenţiile unor filologi… Şi împreună cu el am pozat nişte litere de plumb, sustrase cu greu de la tipografie, pe care le-am potrivit pe o coală de carton ciocan şi le-am pozat ore de-a rîndul. Titlul era gata: Aer cu diamante.“ ( Florin IARU, Academia Caţavencu, octombrie 2010) Order Aer cu diamante Preţ @ RON19,00 Qty: Adauga in cosul de...

Ion Stratan – Aer cu diamante

Acum treizeci de ani, stînd noi, poeţi tineri şi furioşi, şi judecînd realitatea potrivnică, obidiţi de piedicile puse prin edituri nouă, corifeilor ei, ce ne dă-n gînd ideea? Să scoatem o carte-n regie proprie! O antologie din tot e mai bun, mai adevărat, mai modern în cultura română. Aţi prins şpilul? Noi eram ăia! Care «noi»? Păi, Traian T. Coşovei, Mircea Cărtărescu şi subsemnatul. Eram, care să mă-nţelegeţi, floarea lirică românească. E drept, ar fi trebuit să fie cooptaţi printre înainte-mergători, Matei Vişniec şi Magda Cârneci. Dar, cînd Traian şi Mircea i-au făcut o vizită de tatonare lui Matei, nu l-au găsit acasă (…). L-au aşteptat o oră, două, trei, s-au plictisit şi aşa a ieşit Vişniec din poveste. L-au ales pe «Nino» Stratan (…) După aia, ne-am gîndit că ne trebuie o copertă, ilustraţii şi o editură. Cu editura era simplu. (…) Mai rămîneau coperta şi ilustraţiile. Aşa am făcut cunoştinţă cu Tudor(ică) Jebeleanu. Tudor a fost cu ideile. El a inventat cimitirul de locomotive, din Giuleşti, unde ne-am căţărat pe biele-manivele pentru posteritate. El a compus paginile de gardă. El a şters şi a redesenat, pentru fiecare dintre noi, exasperat de pretenţiile unor filologi… Şi împreună cu el am pozat nişte litere de plumb, sustrase cu greu de la tipografie, pe care le-am potrivit pe o coală de carton ciocan şi le-am pozat ore de-a rîndul. Titlul era gata: Aer cu diamante.“ ( Florin IARU, Academia Caţavencu, octombrie 2010) Order Aer cu diamante Preţ @ RON19,00 Qty: Adauga in cosul de...

Markó Béla – Erotica grădinii

„Markó Béla, bărbatul cu barbă şi ochelari, grav ca unul dintre bărbaţii iluştri de altădată pe care îi mai vedem numai în tablourile din muzee, era în 1980, când l-am întâlnit prima dată, un tânăr senin, îndrăgostit de poezie ca de o femeie. Versurile sale, scrise în maghiară şi traduse în română, se remarcau prin densitate, într-o perioadă în care era la modă superficialitatea voioasă. Am urmărit apoi, de la distanţă, timp de treizeci de ani, evoluţia ca poet a lui Markó Béla, despre care credeam, cu inima strânsă, că va abandona scrisul. Cum să mai facă ascensiuni cineva care târăşte peste tot după el piatra de moară a politicii? Şi totuşi — ce surpriză frumoasă! — nu s-a întâmplat aşa. Sonetele din volumul Erotica grădinii sunt o dovadă clară că autorul s-a realizat în timp ca poet, optând pentru o combinaţie goetheană de reflecţie şi joc, de observare a naturii şi metafizică. Când vede o gâză zbătându-se în mâna unui copil, el se gândeşte la fiinţa omenească prinsă în mâna lui Dumnezeu.“Alex....

Lucian Blaga – Hronicul şi cântecul vârstelor

„Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului. Urmele acelei tăceri iniţiale le caut însă în zadar în amintire. N-am putut niciodată să-mi lămuresc, suficient de convingător pentru mine însumi, strania mea detaşare de logos în cei dintâi patru ani ai copilăriei. Cu atât mai puţin acel sentiment de ruşinare ce m-a copleşit, când, constrâns de împrejurări şi de stăruinţele ce nu mă cruţau ale Mamei, am ridicat mâna peste ochi, ca să-mi iau în folosinţă cuvintele. Cuvintele îmi erau ştiute toate, dar în mijlocul lor eram încercat de sfieli, ca şi cum m-aş fi împotrivit să iau în primire chiar păcatul originar al neamului omenesc.“ Order Hronicul şi cântecul vârstelor Preţ @ RON32,00 Qty: Adauga in cosul de...