Marius Iulian Stancu – electric&more

Poezia lui Marius-Iulian Stancu ilustrează legătura tot mai strânsă ce se stabileşte între tinerii poeţi din secolul XXI (ale căror dezvoltări în planul expresiei evoluează o dată cu remodelările mediilor virtuale) şi idealul neoliberal al ordinii spontane, a cărui variantă contemporană, numită de unii file-sharing ecosystem, se impune în raporturile dintre tehnologie şi discursurile poetice emergente ale momentului. familiaritatea şi ataşamentul pe care le arată cei mai tineri poeţi faţă de valorile şi de principiile unui tip nou de raportare la lume şi la procesele comunicaţionale (ceea ce unii numesc astăzi nomadic utopianism) sunt pentru mine deosebit de încurajatoare, după anarhismele fără substanţă din poezia scrisă la noi cu un deceniu în urmă. îmi place să descopăr în versurile lui Marius-Iulian Stancu spiritul acelui splendid poem al lui Brautigan, “All Watched Over by Machines of Loving Grace”. poezia lui Stancu, exactă şi bine dozată, tehnică fără excese supărătoare, nu este, cum a spus cineva, futuristă, fiindcă el ştie prea bine că pentru noi The Future’s so Last Century. (claudiu...

Iulian Tănase – Iubitafizica

Iubitafizica este ştiinţa iubirilor imaginare. Toate iubirile şi iubitele imaginare sînt excepţii ce se supun, în tăcere, iubitafizicii. Adevărul care contează pentru iubitafizică este cel inventat, adevărul închipuit, adevărul visat, adevărul din...

Ciprian Chirvasiu – nimeni, nimic, niciodată

Au trecut mai bine de zece ani de când poetul Ciprian Chirvasiu mi-a propus să-mi devină discipol. În tot acest timp, noi doi am răsucit împreună și pe toate fețele învățăturile despre poezie ale lui Nichita Stănescu. Și Ciprian Chirvasiu, și eu am trecut prin multe momente dureroase ale inițierii reciproce, ne-am solidarizat instantaneu și am supraviețuit. N-am crezut niciodată că el va ajunge un poet atât de bun. Nimeni, nimic, niciodată este cartea unui messer și nu-mi rămâne decât să mă înclin cu respect și să-i promovez, fără rezerve, valoarea. De aici încolo, ne vom despărți ca poeți, dar ne rămânem, pentru totdeauna, frați. Dumnezeu m-a bucurat și de alți discipoli. M-am întrebat încă de atunci de ce este Ciprian Chirvasiu cel mai iubit discipol al meu. Cred că a venit timpul să răspund. Pentru că are cultul bărbăției. Pentru că adoră femeia. Pentru că este încă barbar. Regret că asta se vede și în credința lui față de Dumnezeu, când nu este prea smerit. Dar este barbar, spre bucuria mea, și renunță la manierele elegante, pentru a spune adevărul. La început, adevărul trebuie spus oricum. Ajungi numai cu timpul să alegi momentul potrivit al zicerii și metoda cea mai adecvată. Sunt sigur că Ciprian Chirvasiu va pătrunde și în aceste taine. Îl urmăresc cu dragoste și sper să-i fiu prietenul potrivit și când este departe de perfecțiune, dar și când o atinge. Deocamdată, se înțelege pe sine uneori chiar mai mult decât îl înțeleg eu. De aceea sunt convins că, foarte curând, își va ajunge sieși messer. Sper ca el să nu fie niciodată ambetat absolut și să urmeze oricând în viața lui, și nu numai după aceea în opera sa, un ce și mai mare. Îți mulțumesc, Ciprian, pentru bucurie! Așa să ne ajute Cel de Sus! Aurelian Titu...

Carmen Zaniciuc – Lumina ascunsă

un sâmbure de lumină stă în pieptul meu, în umbra mâinii ce mă strânge ca o gheară. îmi cresc liane în carne de care oamenii se prind să hrănească fiarele rătăcite prin...

Carmen Ciumărnean – Cafea de anul trecut

cu trup de femeie m-am trezit a doua zi. Ana mi-a spus: fugi! despletită, nemâncată, nevăzută,...

Arion Movilă – hai cu mine în anii 50’

A venit momentul să închid cercul, să închei capitolul. Varianta originală (Roșu Parietal) premiată de Editura Junimea în 1997 și niciodată publicată (erau alte vremuri) a crescut mare. Și-a tras nasul, și-a băgat cămașa în pantaloni, a renunțat la se duce dracului tot, e împăcată și liniștită. hai cu mine… păstrează, deși distilate și finisate, multe din imaginile de atunci. Cartea s-a scris aproape singură, fără chin, cu luciditate și aproape resemnare. Poezia m-a dibuit iar, m-a tras de guler, m-a luat în brațe, fără fasoane, fără dojeni inutile, a scos o batistă, mi-a înfipt-o sub nas și a ordonat galeș:...