Mihail Gălăţanu – Douăsprezece cântece înaintea naşterii

Noul volum al lui Mihail Gălăţanu, Douăsprezece cântece înaintea naşterii, este ultimul din  Trilogia naşterii, începută cu Burta Înstelată (2004)şi continuată cu Poeme amniotice (2007). Autorul îl consideră nu doar parte geamănă din ele, dar şi-a dorit ca el să fie miezul, chintesenta. Poeme tulburătoare se nasc odată cu rostirea fiecărui vers al cântecelor celui încă nenăscut, care, deşi afară din lume, deţine, deja, toate tainele vieţii şi ale morţii. De această dată, poetul nu mai scrie în „romana cu prostii”, ci în limba curata şi secreta a increatului. Order Douăsprezece cântece înaintea naşterii Preţ @ RON19,95 Qty: Adauga in cosul de...

Andrei Dosa – American Experience

American Experience este inspirat de cele patru luni în care Andrei Dosa a muncit şi a călătorit prin Statele Unite şi încearcă să surprindă sistemul american văzut prin ochii unui est-european. Manuscrisul cuprinde trei cicluri de poeme: American Experience (scris în timpul şederii în Statele Unite), Ultimul party cu americani, respectiv Nueva York, acestea două fiind scrise după revenirea în ţară. Order American Experience Preţ @ RON19,95 Qty: Adauga in cosul de...

Vlad Tăușance – Saga. Bilete la clasa de mijloc

Da. E despre mine. E despre tine. E despre noi. Din toate părțile și toate direcțiile. Despre falimentul moral și trezirea spiritului. Despre cum e să uiți și cât de bine e să îți reamintești.  Beatrice, activist Un volum de poezii despre poezia și nepoezia vieții. Mai degrabă despre ce omoară poezia vieții. De citit dacă sunteți odihniți și cu chef de introspecție. Atenție, poate să doară.  Mihaela, manager Am frunzărit-o cu trufia că nu e despre mine. Am citit-o cu teama că ar putea fi despre mine. Am recitit-o cu ambiția să nu devină despre mine. Ioana, manager formare Am deschis cartea, am răsfoit, am citit. Apoi am închis Outlook-ul și m-am gândit la lucruri simple: prieteni, muzică, sine.  Andrei, copywriter Am avut permanent senzația că navighez pe valuri, fel de fel de valuri, valuri peste valuri de viață, valuri cu gloata mijlocie, prinsă în cadența asta a noastră, modernă și golită de rost personal.  Carmen, strategic planner O oglindă care reflectă în cuvinte propria viață – care viață? – multiplicată în mii de alte trupuri, care trăiesc aceeași nesfârșită “zi a cârtiței”.  Sylvia, marketing manager Mi-a transmis impresia de operă rock, sau, mă rog, cum s-ar putea numi așa ceva pe muzică de Parov Stelar, Nicholas Jarr și alții mai de acum. Ştefan,...

Valeriu Mircea Popa – Cercul de camfor

Mă numesc Valeriu Mircea Popa. M-am născut în 4 octombrie 1947. Eu și fratele meu Sorin (un matematician de elită) suntem a patra generație de intelectuali din familie. O familie de prin Ardeal. În viața de acum am fost (și poate încă mai sunt) golan, student, muzician (chitară clasică și instrumentul indian numit sitar), textier, fumător, afemeiat, băutor de vodcă, culturist, defectolog, logoped și psihoterapeut în școli speciale, practicant de karate, contrabandist, marochiner, poet, îngrijitor de bătrâni într-un Altenheim din Germania, tată, creștin gnostic, lector universitar, doctor în psihologia artei, tâmplar, designer de bijuterii, gravor, bijutier. De o vreme încoace am impresia că sunt un nimeni. Nu vreau să știu ce am fost în viețile...

Teodora Gheorghe – Moartea era un iepure şchiop

Teodora Gheorghe nu se teme să își ardă eroii în agora, la o oră de maximă audiență. Știe că poate da naștere oricând unui tablou mai bun, pornind de la zero. Cu un discurs poetic oscilând între ironie fină și reverie arcadiană, Teodora reușește să scrie și să rescrie mici tratate de istorie alternativă. În acest mod, ea trece cu naturalețe de la Tyrannosaurus Rex la celebra eroare informatică 404. Fiecare nouă lectură a textelor din Moartea era un iepure şchiop aduce cu sine unghiuri din ce în ce mai ascuțite și personaje tot mai vii. Dacă vrei să știi cum arată o dresură de oameni la circ sau cum sunt gheișele care își fac din yeni mărgele, trebuie să citești această carte. E posibil să ajungi chiar un înger cu jumătate de normă. Dacă nu vei reuși în acest ultim demers, mai ai totuși o șansă: adaugă lângă acest volum pianul lui Mal Waldron. Merită! Arnoux...

Marius Lăzărescu – Nu mă doare nimic doar lipsesc

„nu mă doare nimic doar lipsesc“ e un debut întârziat pe nedrept – şi asta se vede din maturitatea scriiturii, din siguranţa tăieturilor de cotidian şi din inteligenţa procesării lor imaginative. Căci Marius Lăzărescu nu-i dintre biografiştii care doar consemnează, ci dintre cei care folosesc pragul notaţiei realiste pentru un salt în intensitatea imaginativă, în devianţa fantezistă. Ce-i drept, şi el se teme să fie prea ”serios”, taie gravităţile şi o întoarce mereu spre o linie de frivolitate, tratîndu-se (şi tratînd totul) cu ironie salvatoare. Ironia lui e, însă, un conservant: de tandreţe, de melancolie, ba chiar şi de ceva focoşenii senzuale pe jumătate jucăuşe, pe jumătate sentimentale. Un uşor teribilism de paradă, un vag histrionism de faţadă, tentaţii ludice şi sarcastice sunt, însă, doar paravane pentru o melancolie cu fond existenţial.  Al. Cistelecan Un volum cu asemenea titlu ar putea vesti un poet blestemat venit prea târziu, dacă titlul nu ar fi o inteligentă şi melancolică auto-ironie. Prin contrast, intertitlurile dezvăluie o poftă ludică şi o luciditate de excepţie. Dar nota aparte este dată de nenumăratele voci din interiorul poeziei: ironică, tristă, muşcătoare şi critică. Scriitorul ştie perfect ce se întâmplă în fabricile de poezie ale momentului şi este capabil să paştizeze-parodieze multiple reţete. Tonul general al prozodiei este unul retro, în timp ce substanţa este stringent actuală. Rezultă o formulă poetică mereu surprinzătoare, nesăţioasă în setea de rostire. Marius Lăzărescu poetizează ca un şuvoi în care fiecare picătură reflectă soarele altfel. Felix...