Nichita Stănescu – 111 cele mai frumoase poezii

„Nichita este un soare care se îndeparteaza de sistemul nostru poetic, dar ale carui raze ne vor mai încalzi înca multa vreme. Scopul antologiei de fata este reinventarea fenomenului Nichita pentru generatiile care înteleg si degusta poezia altfel decât cei care i-au fost contemporani.” Felix...

Goethe – Poezii

Johann Wolfgang Goethe: Opere alese. Ediţie critică în 18 volume, iniţiată de Jean Livescu, reconcepută şi realizată de George Guţu în colaborare cu Werner Keller (Köln) şi Jochen Golz (Weimar) Noua ediţie în limba română, în 18 volume, a unei profesioniste selecţii din operele lui Johann Wolfgang Goethe se doreşte a fi prima dintr-o serie de tentative anterioare (Romul Munteanu, Jean Livescu), care speră să apară, de data aceasta, integral în anii ce vor urma, punând la dispoziţia cititorilor din România o sursă pertinentă, elaborată pe criteriile unei ediţii critice.  Volumul I al seriei Opere Alese de Johann Wolfgang Goethe conţine traduceri inedite ale poeziilor marelui scriitor, realizate de George Guţu, Grete Tartler şi Horaţiu Decuble. Order Poezii Preţ @ RON45,99 Qty: Adauga in cosul de...

Liviu Antonesei – Un taur în vitrina de piatră

Discursul poetic preţios şi limpede, lipsit de dramatism învăluie tragismul existenţial, sugerînd, peste fragmentarismul unei existenţe, viziunea izbăvitoare, ascensională, pură, emanată de raza logosului integrator. Poezia «fără evenimente» pe care o scrie Liviu Antonesei aspiră spre perfecţiune formală… Order Un taur în vitrina de piatră Preţ @ RON29,00 Qty: Adauga in cosul de...

George Coşbuc – Pomul Crăciunului

Cuprins Vestitorii primăverii; Furtuna primăverii; Concertul primăverii; La Paşti; Pace; – Vara; – Vine ploaia; – Noapte de vară; – În miezul verii; – Vântul; – Toamna; – Zile de toamnă; – Iarna; – Iarna pe uliţă; – Colindătorii; – Pomul Crăciunului; –...

Lucian Vasilescu – Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară

Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară (2000) e cartea cea mai bună a lui Vasilescu. Aici timbrul devine nu atât grav, cât insidios, iar retorica e perorativă şi metafizică cu iz familiar şi bisericesc, ca la Tudor Arghezi. Emoţia e mai directă, mai simplă şi mai eficientă decât anterior. Formula poate fi descrisă ca un baladesc vizionar care atinge temele mari parcă din greşeală, dar o face personal şi focalizat: „M-a aşezat acum o mulţime de vreme în trupul ăsta / şi mi-a spus să stau liniştit. Că-i ceva trecător. C-o să fie / mai bine. Am crezut şi-am rămas. Ca să nu-l supăr, / te-am alungat şi pe tine. Vreme trece, vreme vine. / Privesc împrejur cu luare-aminte: mucava. / Doar ici-colo, cuvinte. Dar şi lor le-a spus tot la fel: / să stea aşa liniştite, c-o să vină cineva să le ia. / Vreme trece, vreme vine. Le-a uitat şi pe ele laolaltă / cu mine. Aşteptăm în tăcere. Literă lângă literă şi carne / pe os. Fără speranţă, frumos” (Spirt. Patologia speranţei). Aerul depresiv a devenit reflexiv şi cercul lui, acum mai larg, include ceva care seamănă cu condiţia...

Anca Mizumschi – Versouri

După Poze cu zimţi (cartea unei iubiri imposibile) şi Anca lui Noe (cartea unei imposibile intimităţi spirituale), Versouri-le Ancăi Mizumschi refac „desenul din covor“ al unui traseu poetic foarte special: un portret tombal exact, în care se coagulează opririle periodice ale vieţii, dar mai ales greutatea (şi harul) acesteia. Pusă sub semnul altui testament poetic, o carte a pierderii şi rătăcirii – Corabia lui Sebastian de A.E. Baconsky –, Versouri este, deopotrivă, o carte despre „viaţa… proprie pe măsura morţii“ inevitabile şi una despre „luxul morţii“ îndelung pregătite „pentru binele celorlalţi“, urmată de o poetică judecată de apoi. La această judecată, fără îndoială, Dumnezeul tuturor poeţilor va şti că Anca Mizumschi este una dintre cele mai puternice şi mai adevărate poete din cîte am putut citi în ultimii ani. (Simona...