Marius Oprea – America! America!

Marius Oprea scrie o poezie… frumoasă. Pur şi simplu frumoasă: un adjectiv care nu se mai foloseşte azi deloc legat de poezie, de arte, înlocuit cu altele mai „tari”. Dar, cum îi spunea Beardsley lui Yeats, citat în Cantos-urile lui Ezra Pound (unul din favoriţii lui Marius), „frumuseţea e anevoioasă”. Frumuseţea e anevoioasă şi puţini îi ştiu secretul. Marius Oprea îl ştie. De acelaşi autor Bastionul cruzimii. O istorie a Securităţii...

Eva Precub – Unde luna acoperă ţărâna

Poezia Evei Precub e ca valurile tulburi şi grele ale unui ocean de la capătul lumii. Un pas greşit şi ai murit. A. R. Deleanu

Ana Maria Sandu – Din amintirile unui Chelbasan

Puţini îşi amintesc de începuturile de poetă ale Anei Maria Sandu. Cele trei poeme cuprinse în volumul Din amintirile unui Chelbasan, publicat acum zece ani, erau atât de neobişnuite ca formula, atât de înaintea vremii lor, încât, paradoxal, cartea a trecut aproape neobservată iar autoarea şi-a găsit ulterior recunoaşterea literară ca romancieră. Abia cu prezenta ediţie din Chelbasan sper că va devein evident că poeta scria acum zece-cincisprezece ani ceea ce doomiiştii scriu azi: o îmbinare de auto-ficţiune împinsă până în pânzele albe şi de expressionism atroce, o sinceritate sinucigaşă, puterea de a genera imagini încărcate de psihism. Lumea lui Chelbasan dezvăluie o feminitate gregară şi învăluitoare, o sexualitate difuză, repulsivă faţă de masculin, fantasma unui androginism latent. Cel mai puternic sentiment este aici prietenia amoroasă dintre două fete. Fetiţa tunas chilug din centrul cărţii este un fel de Crypto, regale ciupercă, devitalizat şi purtând în sine complexul sterilităţii. Dar dincolo de acest nucleu psihanalitic, frumuseţea lui Chelbasan vine din prozaismul său exact, din amestecul de poveşti şi biografii, din limbajul total depoetizat şi, prin asta, capabil să poarte în el poezia. Sper ca acum, când condiţiile sunt coapte, poezia Anei Maria Sandu să fie cea ar fi trebuit să fie chiar de la început: o...

Constantin Iftime – Elefantul de câmpie

În Elefantul de câmpie continui ce am iînceput în Vreau altă realitate…, parcă mai atent la ceea ce s-ar spune că este o viziune, care te face să te avânţi şi să te joci şi mai mult. E o alta realitate, dar de data asta e vizibilă nu numai la nivelul limbii, ce se răsfaţă în culcuşul ei ascuns. Oricum, am scris cu mare pasiune despre aceste rătăciri.” (Constantin Iftime) Order Elefantul de câmpie Preţ @ RON19,95 Qty: Adauga in cosul de...

Bogdan Popescu – Cartea dragostei

Cartea dragostei este cel mai frumos volum de versuri pe care l-am citit în ultimul deceniu. A fost o mare surpriză să primesc acest dar de la Bogdan O. Popescu, autor pentru care am avut mereu multă preţuire, dar care, de data aceasta, s-a întrecut pe sine. Cartea este un epitalam fermecător, gingaş, pasionat şi inocent, animat de o inventivitate pe centimetru pătrat care-i concurează pe Arcimboldo, pe Disney şi pe Miyazaki. Rareori cuvintele mari ale poeziei au fost luate mai în serios, rareori, de asemenea, un poet a avut atâta curaj în folosirea registrului minor, sunetelor flajeolate, diminutivelor ca să dea căldură şi credibilitate poemelor. Construit pe cadrele de oţel ale hexagramelor din I Ching, care-l piaptănă şi-l disciplinează, poemul curge totuşi liber, imprevizibil, aglutinând într-un basm arhetipal măruntul univers domestic construit cu migală de prinţesă luo na în aşteptarea alesului ei şi neînfricatele fapte de vitejie ale prinţului shangdi di liwu în drumul său lung, întortocheat şi eroic către patul nupţial. Cei doi sunt, până la urmă, ovulul rotund ca un soare, opulent şi baroc, încremenit în culcuşul său „din trei atlazuri“, şi spermia aflată în continuă căutare, atrasă de feromonii dulci ai feminităţii. Poemul aglutinează nu numai sute de fiinţe inventate, zeci de locuri mirifice care se perindă ca într-un joc video, ci şi citate culturale din sfere foarte diferite, fără vreo eroare de gust şi fără stridenţă. E ciudat cum povestea orientală se îmbină fără fisură cu cele mai frumoase poveşti biblice de iubire, precum cea dintre Ruth şi Boaz, şi cu alte aluzii culturale aparent divergente. Cu toate aceste straturi de consistenţe şi savori diferite, asemenea celor dintr-un tort de nuntă, poemul lui Bogdan O. Popescu rămâne totuşi o scriere contemporană, incluzând discursuri alternative ale unei femei şi ale unui bărbat din lumea de azi, cu temeri, tristeţi, plictiseli şi rutină, dar mai presus...

Bogdan Iancu – Fata din lift

Prozopoezia (recunosc, genul meu preferat…) unui bloc în care mai toţi – vreo 10 – adolescenţii sunt îndrăgostiţi mortal de una, Tina, tânăra de la 4, “cu nume simplu/ ca sunetul unui clopoţel, cum spunea madam Pricolici”, “cu zâmbetul construit pentru zilele în care merge la interviuri”. Ca unul care ştiu de nu ce-i postmodernismul, măcar cum se cade cu un lift, mă simt dator să scriu că, în epoca literaturii liftelnice, nu am citit ceva mai impertinent cu problemele zise majore, ceva mai ataşat de micile cruzimi şi infinitezimalele duioşii ca această poveste care, în final, “începe să semene cu o drama”. Radu...