George Asztalos – !nfraRouge

Doar o adiere suavă de melancolie desparte ludica dezlănțuită din Zoon poetikon-ul de acum cîțiva ani de InfraRouge-ul de acum. Dar cît de pus pe joacă rămîne George Asztalos se vede încă de la titlu, pe care, firește, îl scrie !nfraRouge, căci la Asztalos cam toate trebuie să iasă pe dos – și-n orice caz să nu fie cum sunt, indiferent ce-ar fi ele: cuvinte, stări, simple enunțuri ori confesiuni. Un spirit al paradoxului ludic bate peste tot, așa încît toate gravele rezultă frivole și toate „sinceritățile” sunt caricate. Poetul se joacă și cu sine și cu limbajul și cu formulele poetice, dar totdeauna pe linia subțire a unei melancolii (care, desigur, e, la el, melalcoolie) insidioase, avînd grijă ca serioasele să survină incidental și clandestin. Dar avînd, mai ales, grijă să nu lipsească dintr-un performance de vervă și inventivitate. Căci în plină criză de vervă în exces scrie George Asztalos. (Al. Cistelecan) Partea bună e că George G. Asztalos nu îmbătrâneşte. Dinţii îl ţin la fel de bine, simţul limbii o-ho-ho! Iar vederea pe întuneric e mai poetică decât oricând. Calităţi fireşti la un scriitor inteligent şi în scris, nu numai în familie, cosmopolit şi doldora de umor. Fără să evite tragedia, !nfraRouge montează un spectacol. Lucrurilor li se spune pe nume la modul chirurgical, fără beţii de cuvinte sau angoase de nepriceput. Imaginile năstruşnice gâdilă şi ele emoţia. C-o fi moarte, c-o fi jale, că totul sfârşeşte prost, important e că volumul musteşte de o tandreţe şugubeaţă şi demascatoare cum nu prea e de văzut prin poezia momentului. (Felix...

Dan Herciu – Jama

Taxa pe viciu (2009) este singura carte de versuri între cele douăzeci şi patru care au câştigat Concursul de debut al Filialei Cluj a USR din 2005 încoace. Juriul a fost cucerit de încrederea necondiţionată în poezie a debutantului, dar mai ales de dezinvoltura cu care traversa spaţiul poemului, hărţuindu-i liber şi cu umor conţinut sensurile. Versurile monotone şi surprinzătoare în chiar aceeaşi clipă, naive cu tâlc şi improvizate cu schepsisprecum refrenele de jazz, mă duceau cu gândul la jam-session-urile lui Jack Kerouac, la pasul legănat, mărunt, de swing. Datele esenţiale ale portretului pe care i-l făceam atunci în textul escortă au rămas, constat, aceleaşi. Însă, în atingere cu ceea ce s-ar putea numi şcoala de poezie sibiană de azi, gureşenia sa a căpătat patină, deplasările metaforale – o disciplină nouă, experimentele – un alt cadru, nu constrângător, ci promiţând o apartenenţă cu referinţe consistente şi chiar cu program. Ceea ce nu-i rău deloc. Irina Petraş Cu Jama Dan Herciu e (abia) la a doua carte. Dar, ce-i drept, asta după ce și-a încasat taxa pe viciu, ca orice instituție serioasă a fiscului, de două ori (odată în 2009, odată în 2010). Ar fi putut-o încasa și a treia oară, căci destule din fenomenologia ironică a madrigalului din prima carte revin în a doua. Asemeni celebrului australian care nu putea scăpa de vechiul bumerang, nici Dan Herciu nu poate scăpa de ludica din spitalul amorului. Căci cam acolo (într-o clinică a erosului) își face el jocurile și mendrele, totdeauna pe linia dintre frivolitate și dramatic, dintre inteligența paradoxurilor și iradianța subterană a angoaselor. Poemele de acum sunt însă mai aproape de fluxul anxios al cotidianității, de posibila implozie a realului. O implozie controlată însă de inteligența care imprimă ritmul inserțiilor angoasante și al decompresiei ludice.                                                                                                                              Al....

Dan Călin – Manifest

Dan Călin s-a născut pe 1 februarie 1976 în Constanța. Absolvent al Facultății de Filosofie-Jurnalism în anul 2000, licențiat în fotografie. Debut literar cu poezie în revista Cenaclul de la Păltiniş (Sibiu). Fotograf din anul 2000, abordând mai multe genuri: peisaj, portret, reportaj, presă, imobiliare, modă, eveniment, produs. Jurnalist din anul 2002, printre altele ca redactor șef și/sau fotograf la mai multe reviste: Agenda Construcțiilor, Misiunea Casa, Planul Casei Mele, Print Magazin. Lector curs de fotografie la Asociația Brokerilor Imobiliari din anul 2012. Order Manifest Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

Andrei Huţuleac – poeziilaprimamână

Poezia lui Andrei Huțuleac este o poveste despre om şi aşezarea lui în istoria cotidianului. Speranţa care îl susţine e intim legată de ideea că Timpul pune totul la locul lui

Gelu Vlaşin – Ayla

Ipostazele Aylei devin ipostazele întrebărilor fără nici un răspuns premeditat, Ayla călătoreşte pretutindeni ştiind prea bine că unui călător îi şade bine cu drumul doar atunci când ştie să călătorească.

Evtusenko Evgheni – Porumbelul din Santiago şi alte poeme

După 1953, odată cu moartea lui Stalin, în ceea ce era atunci Uniunea Sovietică s‑a iscat dacă nu un vânt, cel puţin o adiere de libertate, manifestată, fireşte, şi în literatură. Debutând, ca poet, cu câţiva ani mai devreme faţă de acest dezgheţ ideologic, tânărul poet Evgheni Evtuşenko a fost printre primii – şi printre cei mai înzestraţi – purtători de drapel ai acestei noi libertăţi. Personalitatea lui senzuală şi lirică, avidă de viaţă, rezonantă la limbă şi la existenţă autonomă, cu o per­cepţie acută a cotidianului postbelic, sisific trăit de cea pe care o numeşte „skorbnaya russkaya jenscina”, adică „femeia rusă în tristeţea ei îndoliată”, submina orice ortodoxie politică. Fapt sesizat de îndată de un tineret care distingea autenticitatea sentimentului, dincolo de ideologie. Era o epocă, după spusele poetului, când …oamenii simpli pierduseră interesul pentru poezie. Tematica ofi­cială a elogierii lui Stalin şi a denunţării „războiului rece” a exterminat până şi lirica. Şi iată cum s‑a în­tâm­plat că versuri de dragoste inocente au ajuns să aibă o sonoritate revoluţionară, insurgentă, răzvrătită (interviu luat de Dmitri Gordon). Mai mult decât atât, spune poetul: Poezia timpurie a generaţiei mele a fost leagănul în care a crescut „glasnostiul”....