Dan C. Mihăilescu – Cartea ca destin

„Tocmai am terminat de recitit, la miez de noapte, cartea. Ei bine, de unde nu o dată m-am declarat nemulţumit , pe parcursul scrierii, observ acum că întregul se susţine. Şi poate captiva, incita, intriga, agasa. Ştiu că las o impresie contradictorie. Din cât sunt mai convins înlăuntrul meu că nu mai am ce să aştept, că toate mizele după care fugi în tinereţe – iubire, carieră, chiverniseală, succes – şi-au consumat forţa de atracţie, dintr-atât lucrez mai efervescent, mă zbengui în arlechinade livreşti şi fac în public figură de impetuozitate impenitentă.“ (Dan C....

Vladimir Tismăneanu – Cartea preşedinţilor

Cristian Pătrăşconiu: Cu ce personaje din literatură seamănă preşedinţii României de după 1989? Vladimir Tismăneanu: Iliescu cu Macbeth, Constantinescu cu Hamlet, Băsescu cu Henric V. Cristian Pătrăşconiu a găsit în Vladimir Tismăneanu cel mai potrivit interlocutor pentru o convorbire pe tema preşedinţilor României. Despre Gheorghiu-Dej (preşedinte al Consiliului de Stat) şi Nicolae Ceauşescu (devenit preşedintele RSR), politologul a scris studii şi cărţi. Pe cei trei preşedinţi de după 1989, Vladimir Tismăneanu nu i-a urmărit doar de la distanţă – a avut ocazia să-i cunoască direct. De aceea, în Cartea preşedinţilor, analiza se combină incitant cu detalii biografice ţinând de „lumea secretă a nomenclaturii“, cu observaţii de psihologie surprinse pe viu, cu anecdote inedite. Order Cartea preşedinţilor Preţ @ RON27,00 Qty: Adauga in cosul de...

Zoltán Rostás – Dialog neterminat

Convorbirile cunoscutului profesor de istorie orală de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, sociologul Zoltán Rostás, cu Ioan Mihăilescu, sociolog, rector al Universităţii Bucureşti constituie un dublu eveniment editorial. O dată prin caracterul lor surprinzător. Puţină lume ştie, din afara lumii academice şi chiar in interiorul ei, că cei doi sociologi purtau această convorbire în condiţiile în care profesorul Mihăilescu era grav bolnav şi îşi trăia ultimele luni de viaţă. Testament uman şi profesional pe de o parte, nici o clipă însă coborât la nivelul indiscreţiei sau al confesiunii prea personale, cartea de faţă este în acelaşi timp o analiză cu mijloacele specialistului, întreprinsă de cei doi asupra societăţii româneşti, învăţământului universitar, mediului academic şi cel politic al anilor comunismului şi ai tranziţiei. În intenţia celor doi autori, exprimată în prefaţă de Zoltán Rostás, singurul care mai poate face mărturisiri azi, la câteva săptămâni după dispariţia unuia dintre interlocutori, cartea urma să fie „un tablou al societăţii româneşti bazându-ne pe experienţa şi percepţia personală a doi sociologi din aceeaşi generaţie, dar cu background-uri foarte diferite.” Apoi „când, la începutul acestui an, am demarat convorbirile cuprinse în volumul de faţă, ne-am dat seama din primele momente că este mai firesc să punem în centrul discuţiilor nu societatea, ci sociologia românească, şi prin aceasta să vorbim de lumea noastră. (…) Ne-am întâlnit de fiecare dată dimineaţa devreme, în clădirea Institutului Social Român din strada Transilvania, în perioada februarie–mai 2007.(…) Ceea ce m-a frapat de la bun început a fost solicitudinea şi în acelaşi timp reţinerea în relatări şi comentarii. Nici în discuţiile cu reportofonul închis nu a fost violent în aprecierea oamenilor, îi trata cel mult cu ironie dublată de compasiune. S-a ferit de confesiuni foarte personale şi niciodată nu a vorbit de boala gravă care îl măcina de ani de zile. Astfel am reuşit ca până în luna mai să...

Şerban Foarţă – Naraţiunea de a fi

Amândoi sunt severineni, amândoi trăiesc în Timişoara, amândoi sunt poeţi. Însă acum, ca la un semn, cadrul şi convenţia se schimbă. Unul aranjează platoul, verifică luminile, se uită în cameră şi se asigură că totul merge bine. Celălalt îşi râde în barbă şi aşteaptă semnalul de începere a spectacolului. Un regizor şi un artist. Robert Şerban şi Şerban Foarţă. Mai pe scurt, Robert Şerban Foarţă. O piesă în opt acte, cu decor şi calendar variabil. Un recital în care iscoditorul admirativ îl cheamă la rampă pe fachir. Iar fachirul vine şi aruncă peste public o perdea de poezie, vorbe de duh, jocuri de cuvinte, amintiri, înduioşări, nedumeriri şi ironii. Pus în valoare de Robert Şerban, Şerban Foarţă desfăşoară un prelung ritual de seducţie pe care ţi l-ai dori fără sfârşit. Din dialogul celor doi poeţi răsar nu de puţine ori cristale şi diamante. Răsare preţuire pentru cuvânt şi idee. Răsare frumuseţe. Răsare iubire. Order Naraţiunea de a fi Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...

Octavian Paler – Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache

Convorbiri cu un bătrân reacţionar ar fi fost, în opinia lui Octavian Paler, titlul potrivit pentru acest volum în care o emisiune de televiziune, o ştire dintr-un ziar, o replică dintr-o carte sau foşnetul oţetarilor din curtea casei îi prilejuiesc scriitorului comentarii nostalgice, atunci când îşi rememorează viaţa de „lup singuratic”. Order Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache Preţ @ RON39,95 Qty: Adauga in cosul de...

Paul Goma – Scrisuri II (1990-1998). Interviuri, dialoguri, scrisori, articole

Sunt diferite moduri de a confisca, de a fura, de a lua, de a-ţi însuşi ceea ce nu-ţi aparţine, şi pentru care n-ai muncit. Pentru care n-ai vărsat sânge. (Niciodată nu va fi suficient, oricât se va repeta, repeta, repeta că în România s-a vărsat sânge. Chiar dacă ar fi fost un singur mort, era o victimă, iar crima începe de la unu!) Din nefericire, nu doar securiştii şi comuniştii au aşteptat, au pândit acest moment. Ei pretind că îl aşteaptă de 20 de ani, 20 de ani to-ot complotează Militaru cu Iliescu cu Brucan — ca să… Ca să, ce? Ca să-l răstoarne pe Ceauşescu şi să-l înlocuiască cu…? Cu Iliescu? Cu Verdeţ? Cu Brucan? Deci au aşteptat 20 de ani, pentru ca ţara şi locuitorii acestui pământ să fie distruşi, să fie animalizaţi — iar ei tot aşteptau. Dacă nu erau pregătiţi; dacă, vorba lor: „condiţiili nu ierea coapte…”. Din nefericire — pentru ei — i-au luat prin surprindere timişorenii, clujenii, sibienii, braşovenii, bucureştenii… Şi abia atunci s-au organizat în haite… (mai 1991) Începând din ziua de luni, 17 iunie (1991), am hotărât să încep o viaţă nouă — să devin, dacă nu mai bun (deşi n-ar strica), măcar mai puţin rău, violent, critic faţă de compatrioţi; şi, mai cu seamă, faţă de colegii scriitori. Tot răul de care am fost eu în stare — l-am spus, scris. Fără menajamente şi fără milă. Acum regret această agresivitate şi nu mă consolez cu gândul că, la urma urmei, am dreptate; în viaţă nu faci totdeauna doar ce e drept… (august...