Posted by
Ilă Citilă on Sep 23, 2013 in
Interviuri |
0 comments
Alexandru Dumitriu A avut pasiuni intense, care au durat perioade limitate – Stimată doamnă Georgeta Dimisianu, aţi fost ani buni editorul lui Octavian Paler, dar şi una dintre persoanele apropiate de scriitor. Ce făcea Octavian Paler într-o zi obişnuită şi când l-aţi cunoscut? – Fiind editor, am cunoscut foarte mulţi scriitori. La editura “Cartea Românească”, dar şi la “Albatros”, am fost editorul lui Octavian Paler. L-am cunoscut când încă era redactorul-şef al “României Libere” şi ştiu, din ceea ce spunea el, cam ce ar fi însemnat o zi din viaţa sa. Scria întotdeauna dimineaţă, aşa se obişnuise, se ducea după ora două la redacţie, iar seara, uneori, se ducea la o piesă de teatru sau la un concert. El era şi un mare iubitor de muzică simfonică. Într-o perioadă, asculta muzică de dimineaţa până seara. Octavian Paler a avut, de-a lungul vieţii, pasiuni intense, care au durat perioade limitate. Una dintre aceste pasiuni efemere a fost şahul. Când a părăsit şahul, s-a lăsat complet, n-a mai revenit la această pasiune. Însă muzica l-a cucerit. Chiar şi în ultimii ani mergea la concerte. – Se ştie cât de acaparantă şi cazonă este gazetăria. A cunoscut viaţa lui alte preocupări după ce n-a mai fost redactor-şef? – Nu pot spune că a avut o viaţă tumultuoasă. După ce n-a mai fost redactor şef la “România Liberă”, şi-a respectat aceleaşi ritualuri: scria de dimineaţă, de la opt jumate, nouă până la masa de prânz, în jur de unu, două, chiar mai târziu, apoi se odihnea, câteodată relua scrisul, mergea la cinematograf – pentru că era un mare cinefil, dar selectiv, îi plăceau filmele care conţineau nişte idei mai interesante, n-ar fi mers la orice film. Nu-i plăcea să piardă ştirile, urmărea zilnic presa. „Boc nu mai este un nume. Este un simbol al obedienţei” Viaţa lui n-a fost spectaculoasă, ci chiar plictisitoare...
