Nașterea misterelor este, după părerea majorității oamenilor de știință, mitologic și ritual legată de agricultură. Dintotdeauna oamenii au fost preocupați de rolul plantelor în viața lor și și-au făcut gânduri despre această temă. Tradițiile lumii vechi, dar și cele ale Orientului, Americii și cele din Oceania sau India poartă în ele dovezi despre gândirea și comportamentul oamenilor și despre rolul diferitor plante în agitata lor viață emoțională. Plantele ne spun ceva despre zeii omenirii, iar aceștia ne spun ceva despre plantele care i-au fost importante omului în cursul vremii și al devenirii sale. Arborii, florile și fructele, ca de altfel și animalele, au fost și sunt încă importante simboluri pentru om. Zeița frumuseții – Afrodita – a fost pusă în legătură cu cea mai frumoasă floare, cu trandafirul. Trandafirul ne spune multe despre sine însuși, dar Afrodita ne mai spune ceva în plus despre această regină a florilor, ceva ce floarea singură nu ne poate spune. Adonis, ca și Persefona, personifică dezvoltarea ciclică a vegetației. Aion – strămoșul originar babilonian al omului – ar fi descoperit fructele comestibile și meseria de pomicultor, și de aceea a fost pe bună dreptate idolatrizat de către Fenicieni. Și dacă ne gândim că tracii – strămoșii noștri politeiști – îi aveau ca zeități, între alții, pe Hera, Artemis, Apollo, Ares, Armonia, Demetra, Diana, Dionis, Eros, Esculap, Hermes, Orfeu, Narcis, Pan, Saturn, Uranos, Venus, considerați azi ca exclusiv zeități grecești, miturile plantelor sunt pentru români și mai interesante. În mitologia vedică există un pom ceresc pururea înfloritor – Parijata –, iar în credința hindusă, un pom al lui Buddha – arborele Pepul, care face legătura între cer și pământ. Tija florală a florii de lotus indian este, după această credință, axa lumii. Toate trei fac legătura cu cerul. În mituri, plantele alimentare sunt sfinte deoarece ele ar fi apărut, peste tot în lume, „născute...