Posted by
Ilă Citilă on Apr 9, 2015 in
Bookshop,
Media |
0 comments
O carte de bucate neobişnuită, cu suficienta sare şi piper ca la două îmbucături să vă apuce râsul. Printre reţete neaoşe şi frantuzeşti, o rimă, un catren, o epigramă. Iar unele veţi afla că sunt chiar feluri de mâncare. Bucuraţi-vă de fanteziile dumneavoastră culinare cu zâmbetul pe buze şi urechea atentă la toate întorsăturile de frază. Ediţie completă pe 6 CD-uri. Cum să nu faci greţoasă ciorba de miel? Din cuprins: parjoale moldoveneşti, alivenci şi poale-n brâu, friptură de iepure, Oul lui Columb, Pilaf sub plapumă, batog, gâsca, vinul de Drăgăşani, ciuperci, broască, epigrame. (Asculta un fragment) Scriitorul a murit înainte de a vedea această carte apărută, – carte care este una de bucate, un pretext doar pentru spumoasele scrieri ale lui Păstorel, înrudit în spirit cu Anatole France şi Jules Lemaître, un analist de faimă al vinurilor cele mai nobile şi un autor în eternitate al dulce târgul Ieşilor. De pildă, mâncând piftia de cocoş bătrân, trebuie să cunoşti starea lui Costache păzind cratiţele gata să dea în foc, moment în care autorul se trezeşte cântând: Cic-a fost un moş Ş-avea un cocoş Nu cânta cocoşule Sai de joacă moşule! – Ce-i asta? mă întreabă Costache (Păstorel adică, n.n.). – Un cânticel comic, zic, dintr-o comedie – vodevil, pe care am văzut-o în copilărie, cu circa jumătate de veac în urmă. – Lumpatius vagabondus, preciză Costache. îmi amintesc şi eu. E vorba, pare-mi-se, e vorba de un ins care mănâncă lupul, lupul mănâncă vulpea şi Vulpea lângă moş Mâncă pe cocoş. Raţă cu portocale în glazură de nucă în timpul acestor intervenţii literare în care Păstorel este un as, prepararea piftiei de cocoş bătrân continuă cu toată precizia gastronomică: ,Aşadar, odată toaleta preliminară făcută, pui cocoşul la fiert. Apa trebuie să depăşească cu două-trei laturi de mână carnea din oală şi nu strică (dacă ai) şi...
