Dicţionarul de faţă are – dincolo de faptul de a fi un instrument de informare – şi o altă miză, mai profundă: el adună la un loc pe toţi cei care au scris şi scriu în limba română. Şi, dacă scriu bine, ei servesc naţiunea şi valorile ei morale şi spirituale. Asta ca să-l parafrazez pe Camus. Vreau să spun că românii care au fost şi sunt şi azi despărţiţi dramatic de istorie se pot regăsi în paginile acestei lucrări. Se regăsesc în ceea ce-i uneşte, indiferent unde trăiesc şi ceea ce scriu. Până ce oamenii politici vor cădea de acord asupra graniţelor reale, iată, aducem într-o carte comună graniţele spirituale ale românităţii. La desemnarea lor au contribuit cercetători literari de pretutindeni (din Basarabia şi din alte regiuni locuite de români) cu ştiinţa şi talentul lor. Instrumentul nostru comun de a comunica este limba română. Filosoful Cioran, care a trecut de la o limbă la alta (în speţă, de la română la franceză) şi a creat, în ambele, opere memorabile, scrie undeva că „nu locuim într-o ţară, ci într-o limbă”. I-aş putea întoarce fraza, pentru a o apropia şi mai mult de adevăr: locuim într-o ţară pentru că locuim, imperios, într-o limbă. Eugen Simion Dicţionarul literaturii române cuprinde ceea ce am putea numi scriitorii esenţiali ai literaturii române, de la începuturi până azi, curentele literare şi conceptele care au circulat în estetica şi critica literară românească, principalele reviste (şi anume, acelea care au determinat o direcţie în literatură), în fine, instituţiile culturale în care preocupările literaturii şi ale oamenilor de litere au găsit răsunet de-a lungul timpului… O selecţie, dar, din aproximativ şapte mii de articole câte însumează Dicţionarul general al literaturii române. Ediţia de faţă, în două volume, se adresează profesorilor, studenţilor, elevilor de liceu şi, în genere, publicului interesat de istoria literaturii române, de valorile şi...
