Problema naivă a puterii cuvintelor e implicată logic în suprimarea iniţială a problemei modurilor de utilizare a limbajului, deci a condiţiilor sociale de utilizare a cuvintelor. În clipa când tratezi limbajul ca pe un obiect autonom, acceptând separaţia radicală pe care o opera Saussure între lingvistica internă şi lingvistica externă, între ştiinţa limbii şi ştiinţa utilizărilor sociale ale limbii, te condamni la a căuta puterea cuvintelor în cuvinte, adică acolo unde ea nu se află: într-adevăr, forţa ilocutorie a expresiilor (illocutionary force) nu poate fi găsită în cuvintele înseşi, de felul „performativelor”, în care ea este indicată sau, mai exact, reprezentată– în sens dublu. Numai în mod cu totul excepţional – adică în situaţii abstracte şi artificiale de experimentare – schimburile simbolice se reduc la raporturi de pură comunicare, iar conţinutul informativ al mesajului epuizează conţinutul comunicării. N-ar trebui să uităm niciodată că limba – graţie infinitei capacităţi generative, dar şi originare, în sensul lui Kant, pe care i-o conferă puterea ei de a produce în existenţă producând reprezentarea colectiv recunoscută, şi astfel realizată, a existenţei – este, probabil, suportul prin excelenţă al visului de putere absolută. Pierre Bourdieu Order Limbaj și putere simbolică Preţ @ RON29,90 Qty: Adauga in cosul de...
