„Alexandru Grumaz este o figură, cum spun americanii, <nature>>. Nu pentru că ar fi împlinit fizic, solid şi de neocolit precum un şef de oşti sau obşti maramureşean. Nici că adesea, pare, cunoscându-l de câţiva ani, opusul unui general (r) de trei stele. E cordial, jovial, convivial ca un locotenent neliniştit, proaspăt debarcat în popota ofiţerilor dintr-o garnizoană de provincie. Sincer să fiu, pentru mine cel puţin, orice general cu apariţia unui locotenent, prin modestie şi bună-cuviinţă, e mai tare decât soldatul cu bastonul de mareşal în raniţa. Alex Grumaz este însă şi un autor interesant, curios subtil. Bun cunoscător al mersului lumii, observat din funcţii diferite şi <>, ca să zic aşa. Grumaz e contagios prin umorul sec, naivitatea insuficient disimulată, puterea de muncă şi proatlantismul său insistent, dar real. Merită să-i citim gândurile. Adică, cu alte cuvinte, cartea de faţă.” EMIL...