Andre Gide – Un Nobel pentru sinceritate

Andre Gide a fost un personaj extrem de controversat în epoca sa, mai ales datorită orientărilor sale homosexuale, neacceptate în epocă. Născut în 1869, la Paris, a avut o viaţă lungă, plină de peripeţii. A trăit peste 80 de ani. Intrat de tânăr în cercul lui Mallarmé, a pledat mereu pentru cunoaşterea de sine şi sinceritate, iar această credinţă a fost îmbogăţită de umanismul său şi de apelul continuu la toleranţă pe care l-a susţinut prin intermediul întregii sale opere. Deşi a fost o figură literară nu lipsită de controverse în plan biografic, Gide a fost considerat un spirit revoluţionar, care a sprijinit deschis calea libertăţii individuale şi a sfidat principiile moralităţii înguste, mic burgheze. Căsătorindu-se de tânăr cu Madeleine Rondeaux pentru a salva aparenţele, pleacă în anul punerii pirostriilor în Algeria unde se va întâlni cu Oscar Wilde, un alt homosexual alungat din Regatul britanic. A scris Paludes, o critică a societăţii pariziene. Poemul în proză Roadele pământului (1897) reflectă eliberarea sa din angoasele păcatului şi acceptarea propriilor impulsuri, indiferent cât de neconvenţionale ar fi fost acestea. Dacă anii tinereţii sale i-au fost marcaţi de crize emoţionale şi de identitate, după vizita în Africa s-a echilibrat. Totuşi, carea sa de debut a stârnit un scandal imens, datorită condamnării ipocriziei catolicismului şi a colonialismului. Potrivit criticilor săi, la început a avut simpatii comuniste, dar de care s-a lecuit după instaurarea dictaturii sovietelor. Homosexualitatea şi comunismul, două ipostaze care nu se întrepătrund, l-au preocupat în anii tinereţii şi le-a împărtăşit cu prietenii săi. În 1936 a călătorit în fosta Uniune Sovietică, unde a avut o primire călduroasă: paradă militară, trenuri fastuoase, o mulţime entuziastă, Stalin oferindu-i chiar dormitorul său. oficialii roşii nu au obţinut ce au dorit. Reîntors a scris:  „Revenirea din URSS”, o critică acidă a sistemului dictatorial. Cu Prométhée mal enchaîné (1899) (Prometeu rău înlănţuit), Gide se întoarce...

Un roman cu action: Atingerea

Atingerea, suspans, mister,...

O carte a lui Dimitrie Cantemir, pusă pe portativ de Regele muzicii vechi

Lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Cartea ştiinţei muzicii şi a tradiţiilor muzicale sefarde şi armene, publicată în 1710, la Istanbul, a inspirat creaţia artistului catalan Jordi Savall, care pe albumul său Orient-Occident, a inclus câteva piese compuse de domnitorul moldovean. Jordi Savall, supranumit Regele muzicii vechi, şi-a propus cu acest proiect să readucă în atenţia publicului ideile de toleranţă şi diversitate care existau în Imperiul Otoman în secolul al XVII-lea. Compozitorul catalan spune că interesul faţă de muzica lui Cantemir i-a fost stârnită încă de la primele audiţii din...

Vampirii şi donatorii casei. Secretele protecţiei energetice

Aţi fost vreodată într-o casă locuită de vampiri? Vampirii şi donatorii casei. Secretele protecţiei energetice ne demonstrează că aceste forţe există lângă noi şi coabităm, ne place sau nu ne place. Order Vampirii şi donatorii casei. Secretele protecţiei energetice Preţ @ RON24,00 Qty: Adauga in cosul de...

Petre Ţuţea, geniu al oralităţii

Alex. Ştefănescu Petre Ţuţea (născut la 6 octombrie 1901 în comuna Boteni din judeţul Argeş, în familia unui preot ortodox) a făcut parte, în perioada dintre cele două războaie mondiale, din elita intelectuală a ţării. Studiase Dreptul la Cluj, se iniţiase în istoria formelor de guvernământ la Universitatea “Humbold” din Berlin şi devorase pe cont propriu mii de cărţi, ajungând încă înainte de a împlini treizeci de ani un erudit. Gânditor original, considerat un “geniu al oralităţii”, naţionalist fervent, deopotrivă sincer şi declamativ, prieten al lui Nae Ionescu şi al celor formaţi la şcoala lui – Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica ş. a. -, s-a bucurat de recunoaşterea contemporanilor. În timpul lui Ion Antonescu a fost director în Ministerul Economiei. După instaurarea regimului comunist a căzut în dizgraţie şi a avut de suferit represalii drastice, fiind anchetat, bătut şi întemniţat. În cursul a 13 ani de detenţie (1948-1953 şi 1956-1964) a trecut prin penitenciare din Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari şi Aiud, cunoscute ca locuri de exterminare a deţinuţilor politici. A reuşit să supravieţuiască şi, mai mult decât atât, să continue să vorbească celor din jur, deţinuţi şi gardieni, despre credinţa sa în destinul poporului român şi în valorile creştinismului. O frază rostită de el în închisoare a rămas celebră: “Fraţilor, dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el!” Eliberat în 1964, a dus o viaţă de proscris. Locuia într-o garsonieră modestă de la ultimul etaj al unui bloc de lângă Cişmigiu (str. Episcop Ambrozie nr. 2-4, etaj VIII, apart. 49, sector 1, Bucureşti) şi, neavând dreptul să publice, trăia aproape exclusiv dintr-un ajutor bănesc dat de Uniunea Scriitorilor. (“Îl găseam aproape zilnic – îşi va aminti peste ani Horia Stanca – la restaurantul-cantină al Uniunii, unde el lua masa...

„Viaţa fără urmări,” primul volum apărut cu subscripţie publică

Viaţa fără urmări, prima carte apărută prin subscripţie publică, proiect iniţiat de poetul Adrian Suciu, şi-a încheiat turneul prin ţară.  Cei care au finanţat acţiunea au fost trecuţi pe ultima pagină a cărţii. Îmbogăţiţii neamului au obiceiul să-şi picteze chipuri de sfinţi în bisericile pe care ei le finanţează. De ce să nu-i învăţăm să bage bani şi în cărţi? Marii boieri de altă dată plăteau bani grei pentru ca numele să le fie înscrise pe copertele frumos legate în piele....