Leo Butnaru. Un „diavol cu barbă”

Leo Butnaru (n. 5 ianuarie 1949, comuna Negureni, județul Orhei, Republica Moldova) este un poet, prozator, istoric literar, eseist și traducător român. Licențiat în jurnalism și filologie al Universității de Stat din Chișinău (1967–1972). Leo Butnaru s-a născut în 5 ianuarie 1949 în comuna Negureni, raionul Telenești, din RSS Moldovenească (astăzi,Republica Moldova, fiind fiul lui Teodor și al Anastasiei Butnaru (n. Munteanu). Este licențiat în jurnalism și filologie al Universității din Moldova (1972). A activat în presa periodică, de la redactor la redactor-șef: „Tinerimea Moldovei”, „Literatura și arta”, „Moldova”. A debutat cu placheta de versuri Aripă în lumină (1976). În ianuarie 1977 devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS; în septembrie același an, este eliberat din redacția ziarului „Tinerimea Moldovei” pentru promovarea spre publicare a unui eseu despre M. Kogălniceanu care contravenea liniei ideologice oficiale. În perioada 1990-1993 a fost vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Din 1993 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. 1998-2005 – președinte al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România. Din 2005 – membru în Consiliul, iar din 2009 – și în Comitetul Director al USR. A publicat volume de poezie, proză, eseuri, interviuri și traduceri apărute la edituri din Chișinău, Iași, București, Alba Iulia, Cluj, Timișoara, Nădlac, Madrid, Moscova. Leo Butnaru este preocupat de avangardismul european, în special cel rus și ucrainean; a tradus cărți de Velimir Hlebnikov, Aleksei Krucionîh, Vladimir Maiakovski, Marina Țvetaeva, Igor Bahterev, Leonid Dobîcin, Ian Satunovski, Ghennadi Ayghi, Veaceslav Kuprianov, Ivan Ahmetiev, Aleksandr Tkacenko, Evgheni Stepanov, Leons Briedis (Letonia). A elaborat antologia de poezie universală, precum și antologiile „Avangarda rusă” (2 volume), „Avangarda ucraineană”, „Avangarda rusă. Dramaturgia”, „Manifestele avangardei ruse”. A editat volumele de POEME (selectiv): Sâmbătă spre duminică (1983); Formula de politețe (1985); Duminici lucrătoare (1988); Șoimul de aur (1991); Puntea de acces (1993); Vieți neparalele (1997); Gladiatorul de destine (1998); Identificare de adresă (1999); Lamentația Semiramidei (2000); Strictul necesar (2002);Cetatea nu e gata de război (2003); Sfinxul itinerant (2004); Din sens opus (Ed....

Imagini inedite de la ferma de pui a M.S. Regele Mihai din Anglia

British Pathé socate din arhive noi imagini din viaţa familiei regale române. Episodul de faţă este din 1953. Un reportaj al presei britanice de la ferma sa de pui de pe domeniul Ayot din Bramshill, comitatul Hampshire (Anglia) arată simplitatea familiei regale române. Deşi  înrudit cu Regina Marii Britanii, Regele Mihai a muncit ca fermier. Bramshill (Anglia)Citeste mai mult: adev.ro/mmn12t Bramshill (Anglia)Citeste mai mult: adev.ro/mmn12Interesante sunt serele Majestăţii Sale. Pe atunci Margareta avea 4 ani şi Elena 3. În materialul video, ele dădeau mâncare la pui. Pentru a-şi creşte copiii, vindea ouă şi pui în pieţele din apropierea fermei sale. Domeniul l-a închiriat de la Brocket Estate, o firmă de imobiliare. Interesantă este povestea casei construită la începutul secolului XVlll-lea.  Iniţiat frontul principal din cărămidă era ridicat pe trei etaje şi cinci golfuri. După apariţia lucrării  Stuart & Revett despre construcţiile vechi ateniene, fiind la mare modă curentul, foştii proprietari au ataşat clădirii colonade.  În cartea sa Maxilarul inferior, Doina Uricariu  descrie dialogul cu  Ana de Bourbon-Parma despre domeniul din Bramshill, bântuit de fantome. Foarte amuzată, Regina mărturisea că prima care a întâlnit o asemenea întruchipare a fost Principesa Margareta. Îi spunea „Doamna în alb.” Nu ştia că e vorba despre o fantomă. Târziu, după ce a lecturat cărţile din biblioteca lordului Brockett, şi-a dat seama că fiica sa nu fabulează. Întradevăr a existat în casă o doamnă care şi-a pierdut copiii. De aceea, probabil, s-a arătat doar celor mici. Mai târziu, fantoma lui Sir John Coope a apărut şi în calea ei şi a mamei sale. Au sfinţit casa cu un pastor protestant, pentru că domeniul era al unui lord de această confesiune. Regina povesteşte şi în cartea ei „Un război, un exil, o viaţă” cum după oficierea serviciului religios, arătările s-au mutat la etaj, acolo unde locuiau slujitorii. Familia regală nu s-au temut de fantome. Ba mai...

Începe Kilipirim

...

Conferinţă dedicată filozofului Constantin Noica la Viena

Luni, 17 septembrie 2012, la Otto Mauer Zentrum din Viena va avea loc conferința „Rezistenţă prin cultură? Constantin Noica şi moştenirea europeană“ susținută de Mădălina Diaconu la invitaţia Wiener Gesellschaft für interkulturelle Philosophie şi a Forum Zeit und Glaube. Evenimentul este organizat cu prilejul apariţiei primelor traduceri în limba germană din opera lui Constantin Noica: De dignitate Europae şi Scrisori despre logica lui Hermes, la Editura Traut Bautz, în traducerea lui Georg Scherg. Organizatori: Wiener Gesellschaft für interkulturelle Philosophie (WiGiP), Forum Zeit und Glaube, în colaborare cu Societatea Austro-română şi Institutul Cultural Român de la Viena. Mădălina Diaconu este docent la Institutul de Filosofie al Universităţii din Viena. Printre ultimele sale publicaţii se numără: Tasten, Riechen, Schmecken. Eine Ästhetik der anästhesierten Sinne (Königshausen & Neumann, Würzburg, 2005), Bukarest Wien. Eine kulturhistorische Touristik an Europas Rändern (LIT, Berlin/Viena, 2007), Despre miresme şi duhori. O interpretare fenomenologică a olfacţiei (Humanitas, 2007), Despre gusturi şi gustări. Tratat de antropologie gastrosofică (Humanitas, 2008), precum şi studiul introductiv la Constantin Noica, De dignitate Europae (Nordhausen 2012). SURSA...

Altfel decât o ştim din cărţi

Pe Rodica Ojog Braşoveanu am cunoscut-o undeva prin anii ’90. În casa părintească din spatele Tribunalului Mare, nu departe de restaurantul Bucur, parcă timpul aristocraţiei de altă dată îngheţase. Storurile trase, mobila veche, tablouri de familie, ca într-un asfinţit de poveste, un fum aparte au conservat o stare şi un spirit. Avea cultul discuţiilor interminabile. Nu-i plăcea să iasă din casă, mulţimea o stânjernea. Venită dintr-o familie liberală de tradiţie, evident că era de partea noastră a contestatarilor FSN. Nopţi interminabile disecam speranţele. Nici nu simţeam când „Big-ban-ul” ei bătea de ziuă. Fumam pachete întregi de ţigări. Nu suporta să deschidem geamurile, chiar dacă dinspre micuţul parc din apropiere, oţetarii îşi trimiteau spionii de polen. Ar fi povestit zeci de ani despre lumea aristocraţiei interbelice. Părinţii ei erau avocaţi renumiţi. De la mama sa primisese o educaţie aleasă. A studiat la „Maison de Francais” – o şcoală laică foarte elegantă, care venea ca o replică la „Notre Dame” de Paris. Sfârşitul democraţiei a găsit-o într-o sărăcie lucie. Ajunsă cu greu în Facultatea de Drept, a fost exmatriculată în octombrie 1956 pentru „atitudini duşmănoase”. Mult mai târziu a avut dreptul să se reînscrie. Despre acei ani vorbea cu greu, dar cu o privire vie şi o forţă greu de descris. Vindea bijuterii ca să supravieţuiască. Apoi s-a măritat cu un om de condiţie bună pe care a trebuit să-l părăsească. Voia să fie altceva decât femeie în casă. Pentru că era o tipă frumoasă, l-a găsit uşor pe altul. Actorul Camil Braşoveanu i-a fost cel mai mare sprijin pentru cariera de scriitor. A ştiut cum să-i insufle încrederea. Când am cunoscut-o, toţi cei dragi nu mai erau. Deloc o femeie singură, trăia viaţa din plin. Îi plăcea să se laude la coniac fin şi o ţigară bună că nu a trebuit să lucreze niciodată, de parcă cele 35 de cărţi...

123 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu

Astăzi se împlinesc 123 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Ultimul romantic.   Mihai Eminescu Nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani ; decedat la 15 iunie 1889 la Bucuresti a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit şi „luceafărul poeziei româneşti”....