Tennessee Williams – Un tramvai numit Dorinţă. Pisica pe acoperişul fierbinte

Un tramvai numit Dorinţă, Trandafirul tatuat, Pisica pe acoperişul fierbinte şi Noaptea iguanei: patru dintre piesele de teatru care au marcat istoria teatrului, în traducerea Antoanetei Ralian. Conflictele dramatice şi temele controversate ale pieselor sale (sexualitate, religie etc.) au devenit binecunoscute după ecranizările de mare succes ale pieselor sale. Un tramvai numit Dorinţă, în regia lui Elia Kazan, a beneficiat de prestaţiile excepţionale ale starurilor vremii, Marlon Brando (în rolul lui Stanley Kowalski, individ primitiv, brutal, mânat strict de instinct) şi Vivien Leigh (Blanche DuBois, frumuseţe delicată, victimă a unei fragilităţi psihice). Monştrii sacri Elizabeth Taylor şi Paul Newman au încarnat magistral în Pisica pe acoperişul fierbinte (1958) tensiunea dintre seducătoarea Margaret şi soţul său Brick, fost mare sportiv, care se izolează, prin alcool, de soţia sa şi de restul lumii pe fondul unei importante crize familiale. O altă ecranizare de neuitat, după Noaptea iguanei, i-a avut ca protagonişti pe Richard Burton şi Ava Gardner în 1964. Piesele lui Tennessee Williams fac parte, în toată lumea, din repertoriul clasic al marilor scene. Un tramvai numit Dorinţă Puţine piese americane ale secolului XX continuă să aibă acelaşi impact ca la apariţie – Un tramvai numit Dorinţă, o poveste devenită clasică, este una dintre acestea. Descendentă a unei vechi familii din sudul Statelor Unite, Blanche este o femeie scăpătată, marcată de numeroase dezamăgiri şi care asistă cu disperare la propria decădere; întâlnirea cu Stanley, cumnatul ei brutal, călăuzit doar de simţuri, provenind dintr-o cu totul altă lume, este momentul care îi sigilează dramatic soarta. Piesa a câştigat Premiul Pulitzer şi Drama Critics Circle...

Alina Nelega – Kamikaze. Monoloage şi monodrame pentru actori şi actriţe

Volumul cuprinde cinci texte, jucate în România, Ungaria şi Statele Unite ale Americii: Kamikaze, Amalia respiră adînc (Premiul pentru autori europeni la Heildelberg, cel mai mare festival de dramaturgie nouă din Europa), Hess, E­uri şi XX Project. Order Kamikaze. Monoloage şi monodrame pentru actori şi actriţe Preţ @ RON18,95 Qty: Adauga in cosul de...

Lucian Dan Teodorovici – Antologia dramatIS

Premiul „Laurenţiu Ulici” pentru antologie literară, oferit în cadrul Tîrgului de carte „Librex” 2009 Selecţia textelor şi prefaţă de Oltita Cîntec. Coordonată de Oltita Cîntec, Antologia dramatIS conţine trei  piese de teatru: Nuntă la parter de Dan Lungu, Viaţa şi posteritatea unui beneficiar de funeralii judeţene de Cătălin Mihuleac şi Elefanţi roz. Elefanţi galbeni. şi oameni de Lucian Dan Teodorovici. De Lucian Dan Teodorovici Celălalte poveşti de dragoste De Cătălin Mihuleac Zece povestiri multilateral dezvoltate De Dan Lungu Cum să uiţi o...

Iulia Popovici – Un teatru la marginea drumului

Un teatru la marginea drumului nu este doar o culegere de cronici dedicate performanţelor teatrale din ultimii ani (Stop the tempo, mady-baby.edu, Woyzeck, Fuck you, Eu.Ro.Pa!, Vitamine, Sado-Maso Blues Bar, Bucharest Calling), ci şi o ierarhizare avizată şi originală, pe o scara de valori proprie, care va fi cu certitudine confirmată atât de către spectatori, cât şi de către...

Saviana Stănescu – Aurolac Blues şi alte texte scurte

Aurolac blues şi alte texte scurte cuprinde piese scrise de Saviana Stănescu atât în limba română, cât şi în limba engleză. Un personaj comun le leagă însă pe toate: antieroina, prin tradiţie, femeia-victimă a propriei condiţii, femeia-obiect de consum. Oriunde ar fi montate, la Bucureşti sau New York, ele provoacă aceleaşi efecte asupra spectatorului: subtile procese de conştiinţă, reconfigurări ale reperelor morale, întrebări care îşi găsesc răspuns. E nevoie de curaj pentru a intra în Soriestore-ul Savianei Stănescu, dar, odată intrat, pătrunzi într-o imensă sală de teatru: viaţa. Order Aurolac Blues şi alte texte scurte Preţ @ RON22,95 Qty: Adauga in cosul de...

Dinu Kivu – Rezistenţa prin teatru

Orice carte nouă modifică imaginea autorului, chiar dacă el este o veche cunoştinţă – cum este pentru mine Dinu Kivu. De altfel acesta este şi rolul unei cărţi: să prindă noile riduri ale autorului. Dacă un nou rid este şi o nouă idee, cartea şi-a împlinit destinul. Cred că prezenta carte are foarte multe şi benefice riduri. Această carte modifică substanţial imaginea mea, oricum aburită, despre Dinu Kivu. Îl credeam un foiletonist, un jurnalist, un scriitor mai degrabă descriptor al clipei, dar el avea o genă de universitar. Mi-a făcut o mare surpriză studiul despre realitate şi convenţie în Poetica lui Aristotel, din acest volum, de o coerenţă impecabilă. Era chiar o atitudine îndrăzneaţă în epoca de glorie a realismului socialist să încerce să demonstreze că Aristotel greşea absolutizând teoria artei ca imitaţie a realităţii. Nu spune nici că arta poate fi o deformare a realităţii până la confuzie, ci introduce, cu prudenţă, un termen din teatru, anume convenţia, care ascunde totul fără a salva nimic, pentru că, într-adevăr, arta este convenţională dar niciodată realistă. Cred că amprenta lui Dinu Kivu nu este a teoreticianului sau a istoricului, ci a polemistului temut care te copleşeşte prin argumente culturale. Aici, paginile ce se referă la vechi şi uitate spectacole sunt pline de viaţă prin spectacolul comparatist pe care îl interpretează...