Cineva a spus cândva despre operele lui Tieck că ele nu ar trebui judecate separat, ci laolaltă, ca un întreg, la fel cum procedăm, de pildă, în faţa unei catedrale gotice. Acelaşi lucru s-ar putea afirma despre întregul curent romantic. Căci acesta devine o apariţie maiestuoasă abia atunci când ţinem seama de întrepătrunderea şi influenţa reciprocă a tuturor ideilor sale alcătuitoare, de felul în care ele se luminează, se întăresc, se amplifică una pe cealaltă, în aşa fel, încât, dacă fiecare idee în parte poate părea arbitrară şi informă, ea este însufleţită, în interiorul întregului din care face parte şi pe locul pe care îl ocupă, de o viaţă plină de strălucire şi adevăr.“ (Ricarda HUCH) „Cu douăzeci şi cinci de ani în urmă Ricarda Huch a scris o carte care corespunde mai degrabă situaţiei intelectuale din Germania de azi decât celei din 1899. Ea anticipează un tip de scriere cu care publicul nostru s-a familiarizat doar de curând, după ce aventurile timpului l-au făcut să-i simtă necesitatea, iar dacă ar apărea azi ar fi negreşit la fel de discutată şi de dorită ca operele lui Keyserling, Spengler, Gundolf şi Bertram. Mă refer la cartea ei despre romantismul german, în două volume, care s-a ridicat la nivelul obiectului său, vreau să spun: a atins tot ce-a fost vreodată mai înalt în Germania, ba chiar în lume.“ (Thomas MANN,...
