Jorge Luís Borges – Arta poetică

Cum nu ar fi putut fi inventat decât de el insuşi, Jorge Luís Borges trebuie că a existat. Astfel, cel mai semnificativ scriitor în limba spaniola de la Cervantes, Borges este, împreuna cu Trakl, Proust, Kafka, Th. Mann, Joyce şi Garcia Marquez, unul din autorii în lipsa cărora secolul XX ar trebui uitat mai repede. Probabil cel mai influent autor al ultimilor cincizeci de ani, acest orb clarvăzător ca Homer şi Joyce îşi datorează faima stilului şi inteligentei sale unice. Molipsitoarea sa Arta poetică este o introducere succintă şi delicată în arabescurile literaturii; ea denotă o cultură inuman de profundă şi extinsă pe care cititorul nici nu are de ce şi nici nu o poate ocoli citind-o. Dacă puţini scriitori de-a lungul istoriei au fost atât de învăţaţi ca Borges, nici unul dintre ei nu şi-a purtat greutatea ştiinţei lor cu atâta uşurinţă şi atât de umil. (New Yorker) De acelaşi autor Texte...

Dorina Al George – Şocul amintirilor

Am luat condeiul în mână pentru a-mi declara solidaritatea cu marea generaţie din care am făcut parte şi mândria de a-i fi aparţinut. Am făcut parte dintr-o generaţie de pomină care – fără exagerare – este un fel de replică a faimoasei generaţii a marii Revoluţii Franceze în ce priveşte «concentratul» de Istorie pe care l-am parcurs.“ (Dorina Al-George) Volumul redă, ca prim filon, perioada cenuşie a anilor concentraţionari ’40 – ’60, în care personajele principale sunt nume deja intrate în istorie şi legendă: Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, I.D. Sârbu, Alexandru Paleologu şi, nu în ultimul rând, Sergiu Al-George. Se trece apoi, aparent într-un ton mai vesel, la perioada anilor ’70, în care apar, ca prin minune, figuri din proza eliadeană: Maytraye Devi şi Amita Bhose. Autoarea, deşi fără experienţă scriitoricească, ne uimeşte printr-o pană foarte sigură şi chiar ascuţită la adresa unora dintre...

Stefan Zeidenitz – Ghidul xenofobului. Germanii

Consideraţi, potrivit tradiţiei, o na’ţiune de roboţi cu capul pătrat, a căror limbă aduce aminte de zgomotul de canalizare, ale căror maşini le bat pe toate celelalte şi a căror echipa de fotbal câştigă aproape toate meciurile, s-ar zice că germanii sunt invulnerabili. Dar în spatele faţadei descoperi o naţiune incontestabil nesigură de sine: nu ştie unde se găseşte, încotro se îndreaptă, nu ştie nici măcar cum de a ajuns acolo. În căutarea refugiului din faţa incertitudinilor lumeşti, se bizuie pe de o parte pe ordine şi sistem, pe Stat şi pe Banca Centrala Europeană; pe de altă parte, se retrage în aprehensiune sufletească, Angst, în psihanaliză şi în cultură...

Alexandru Paleologu – Interlocuţiuni

O antologie de interviuri şi texte publicate în presa cotidiană şi literară a anilor ’90, ce a devenit o carte-palimpsest, o istorie personală, dezinhibată şi controversată, rostită într-un stil inconfundabil şi încă neegalat în eseistica de la noi, care continuă să trezească pasiuni. Încă o dată, întâlnirea cu Alexandru Paleologu şi cu toţi cei care au avut şansa să-i fie în preajmă devine un spectacol al spiritului liber de prejudecăţi, al jocului aforistic de idei, al judecăţilor profunde, al înţelepciunii date nu doar de experienţa anilor trăiţi, ci şi de o viziune extraordinară asupra vieţii. De acelaşi autor Alchimia existenţei Bunul-simţ ca paradox Ipoteze de lucru Order O antologie de interviuri Preţ @ RON39,50 Qty: Adauga in cosul de...

Norberto Bobbio – Liberalism şi democraţie

Într-un anume fel, a doua Republică italiană, a cărei naştere a început să fie anunţată în 1992 prin prăbuşirea Democraţiei Creştine şi completa schimbare la faţă a Partidului Comunist Italian, reprezintă şi revanşa istorică a ideilor pe care Bobbio le-a afirmat şi le-a apărat întreaga sa viaţă.

Nick Yapp – Ghidul xenofobului. Francezii

Egocentrismul francezilor se vede cel mai bine în felul în care conduc maşina. Anarhia pune mâna pe volan şi adevăratul caracter al francezului iese la iveală. Regulile rutiere sunt considerate sugestii interesante, de care s-ar putea ţine seama dacă nu ai avea în minte lucruri cu mult mai importante. Francezul (şi franţuzoaica) de rând se aşează patriotic la volanul unui Peugeot, Citoren sau Renault, porneşte motorul, bagă în viteză şi apoi străbate de-a lungul şi de-a latul Europa ca şi cum ar fi pe moşia lui. Nu sunt numai şoferi proşti, ci de-a dreptul nesăbuiţi şi...