Irina Petraș – Oglinda şi drumul

Oglinda şi drumul inventariază semnalmente specifice prozei româneşti postdecembriste, dar şi continuităţi identificabile cu cele două mari perioade din trecutul recent: interbelică şi comunistă. Cărţile a peste o sută de prozatori sunt, mai întâi, martore ale dosarului despre starea prozei. Order Oglinda şi drumul. Prozatori contemporani Preţ @ RON39,95 Qty: Adauga in cosul de...

Codruţ Constantinescu – Mirajul utopiei

Mirajul utopiei a fascinat intelectualii de la Platon încoace. I-au căzut victime filozofi, regi, scriitori, ziarişti. O utopie a fost şi comunismul, o utopie şi întinderea URSS-istă care l-a pus în practică. Cartea lui Codruţ Constantinescu este o analiză a literaturii de călătorie în acest spaţiu, în perioada dintre cele două războaie mondiale, o analiză a raportului dintre cele două tendinţe  majore existente atunci, cea de relevare a adevărului şi cea de mistificare a realităţilor dure din URSS. Serge de Chessin, Albert Londres, Édouard Herriot, Joseph Roth, Walter Benjamin, Paul Vaillant-Couturier, Panait Istrati, Theodore Dreiser, Dorothy Thompson, Hergé, Liam O’Flaherty, Pierre Dominique, Malcolm Muggeridge, Arthur Koestler, Alexandru Sahia, Romain Rolland, Louis-Ferdinand Céline, André Gide, Pierre Herbart, Lion Feuchtwanger, Léon Nicole, Constantin Virgil Gheorghiu, George Călinescu, John Steinbeck, Geo Bogza, Nina şi Jean Kéhayan, iată numele, mai mult sau mai puţin ilustre, ale celor care au crezut sau nu au crezut în utopia societăţii comuniste perfecte ilustrate de URSS, ale celor care i-au trecut graniţele în vizite mai lungi sau mai scurte, întorcându-se apoi pentru a scrie elogios, menţinând aşadar utopia, sau pentru a dezvălui adevărul, detronând-o. Lectura cărţii este o bună ocazie de a observa că nu numai sistemul sovietic „de fermecare” a fost vinovat de minciuna răspândită, ci mai ales oamenii de cultură. Codruţ Constantinescu este istoric şi scriitor. A publicat volumele Hai-hui prin Occident (Editura Premier, Ploieşti, 2004), Studii irlandeze (Editura Institutului European, Iaşi, 2006), Enervări sau despre bucuria de a trăi în România (Editura Polirom, Iaşi, 2007 în colaborare cu Mirel Bănică), A trăi pentru a citi (Editura Karta-graphic, Ploieşti, 2008) şi În labirint sunt umbre şi lumini (Editura Vremea, Bucureşti 2011). A publicat articole în numeroase publicaţii din România. Order Mirajul utopiei Preţ @ RON30,00 Qty: Adauga in cosul de...

Horia Bădescu – Cărțile viețuirii

”Cunosc în viața noastră literară o seamă de scriitori de incontestabilă originalitate și valoare, a căror „vizibilitate” e mai mult sau mai puțin estompată de funciara lor discreție. Ei sunt îndeobște omiși din diversele „liste” ocazionale, nu fac parte din ceea ce Alex Ștefănescu numea „sindicate ale succesului” și, ca atare, nu sunt de găsit nici prin varii comitete, comiții sau asocieri tacite de propulsare și premiere mutuală. Și totuși se bucură de o notorietate pe cât de lipsită de ostentație, pe atât de solidă și definitivă, întemeiată exclusiv pe „ispravă culturală” în accepția lui Noica, adică pe operă: sunt scriitori cu operă. E vorba în asemenea cazuri de artiști al căror inerent orgoliu profesional e în permanență echilibrat de smerenie, înțelegând prin aceasta lucida și justa situare în relația cu lumea și transcendența ei. O asemenea personalitate e Horia Bădescu, cel recent intrat în ordinul septuagenarilor, eveniment marcat printr-o splendidă casetă ocrotitoare a trei volume antologice, sub titlul comun Cărțile viețuirii: 1. La poarta cuvântului, 2. Furcile caudine, 3. De la o zi la alta, fiecare volum fiind însoțit de câte o postfață semnată, respectiv, de criticii Ioan Adam, Petru Poantă și Ioan Holban. Este o întru totul remarcabilă ediție bibliofilă, cum puține se văd azi, apărută la editura clujeană Eikon, în colecția de poezie Echinox, coordonată de Eugen Uricaru. Cum nu mi-am pierdut încă ingenuitatea admirației, am găsit motive de bucurie în toate alcătuirile acestei izbânzi editoriale, de la eleganța cromatică și calitatea hârtiei, până la tehnoredactare, paginație, literă…” Radu Ciobanu Order Cărțile viețuirii Preţ @ RON70,00 Qty: Adauga in cosul de...

Laszlo Alexandru – Tutti frutti

Al treilea volum de însemnări cotidiene pe blog vorbeşte despre întîmplările agitate din anul 2012. Este perioada răsturnărilor politice locale şi naţionale din România, care antrenează militantismul adesea demagogic, antieuropean al unor intelectuali reputaţi. Afilierile pe bază de interese şi simpatii se fac sub faldurile discursului teoretic pompos. Continuă eforturile unor lideri de opinie de a-i dezvinovăţi pe scriitorii care, înainte de 1989, au colaborat cu Securitatea ceauşistă. Plagiatul ştiinţific e penalizat la alţii şi recompensat la noi. Munca traducătorilor e răsplătită cu ţepe din partea unei cunoscute edituri bucureştene care uită să-i plătească. Acestea şi alte teme ale discursului public autohton se intersectează cu reflecţiile în jurul lui Dante Alighieri şi a liricii italiene medievale, amintirile despre foştii profesori, activitatea cu actualii elevi, comentariile unor filme incitante sau însemnările de traductologie. Pe scurt: Tutti frutti. Laszlo...

Felix Nicolau – Fluturele curcan. Specii ameninţătoare

Fluturele este o insectă din ordinul Lepidoptera, termen ce provine din termenii grecesti „lepis” (coajă) si „pteron” (aripă). Mai mult coajă decât miez. Acest ordin are aproximativ 165.000 de specii cunoscute care, în ciuda unei mari varietăţi de forme si culori, au o structură similară, mai toţi fiind înscrişi în uniunile scriitoriceşti de pretutindeni. Printre azteci, fluturii sunt un simbol al sufletului sau ultima suflare a unui muribund. Un fluture care zboară printre flori reprezintă sufletul unui războinic căzut pe un câmp de luptă. Într-adevăr, războinicii se întorc pe pământ sub formă de colibri sau fluturi care, de data aceasta, se apucă imediat de scris şi nu mai suportă vederea armelor. Eventual sapa o mai tolerează, pentru a-i săpa pe cei care nu le laudă culorile, stilul şi fandoselile. Curcanul, însă, este o pasăre de talie mare, originară din America, domesticită cu premii literare încă din timpul aztecilor. În timpul împerecherii în vederea formării găştilor literare, culoarea pielii capului şi gâtului devine albastru şi roşu aprins, masculul desfăşurând coada în formă de evantai. Femelele desfăşoară doar sunete guturale: glu-glu-glu! Şi recită cu gravitate ce le vine la îndemână, pe sub aripi. Specie hipersensibilă, curcanii pot să sufere atacuri de cord sau de panică. în timpul unor teste ale avioanelor U.S. Air Force s-a constatat decesul a mai multor curcani din zonă din cauza atacurilor cardiace. Remediul este aplicarea de laude şi aplauze în zonele tumefiate. Fluturele-curcan este o specie încrucişată ce, paradoxal, nu tolerează fluturii şi curcanii pur-sânge. Există zvonuri că unele exemplare modificate genetic pot rezista fără să scrie chiar şi 6 luni. Timp în care clocesc citind pe...

Michael Syrett – Ghidul xenofobului. Francezii

Egocentrismul francezilor se vede cel mai bine în felul în care conduc maşina. Anarhia pune mâna pe volan şi adevăratul caracter al francezului iese la iveală. Regulile rutiere sunt considerate sugestii interesante, de care s-ar putea ţine seama dacă nu ai avea în minte lucruri cu mult mai importante. Francezul (şi franţuzoaica) de rând se aşează patriotic la volanul unui Peugeot, Citoren sau Renault, porneşte motorul, bagă în viteză şi apoi străbate de-a lungul şi de-a latul Europa ca şi cum ar fi pe moşia lui. Nu sunt numai şoferi proşti, ci de-a dreptul nesăbuiţi şi...