Monica Heintz – Etica muncii la românii de azi

Autoarea acestui studiu e o tânãrã uimitoare din toate punctele de vedere. Apreciaţi şi dvs. ce aşit ea sã facã pânã la 31 de ani, câţi are acum. În 1992, pe când era elevã, a plecat în Franţa împreunã cu pãrinţii ei fizicieni, care obţinuserã o bursã. A studiat filosofia la Sorbona, apoi s-a specializat în antropologie socialã la Oxford (masterat) şi Cambridge (doctorat). Datoritã diplomelor de la aceste universitãţi de elitã şi competitivitãţii dovedite, a fost angajatã la Institutul Max Planck din Germania, în perioada 2003-2005, iar acum predã la Universitatea Paris X-Nanterre. A publicat studii de etnologie socialã — scrise direct în limbile de circulaţie pe care le stãpâneşte perfect — în importante reviste ştiinţifice, e invitatã sã conferenţieze în medii academice occidentale, la colocvii internaţionale etc. Pânã aici v-am rezumat povestea de succes (intelectual) a unei românce în Occident. Dar asta nu e totul. Monica Heintz e împlinitã şi în „viaţa privatã“: cãsãtoritã de la 22 de ani cu un coleg francez, ea e mamã a patru copii, cu vârste între doi şi opt ani, dintre care unul — înfiat din România! Am vãzut-o la lansarea cãrţii de la „Cãrtureşti“: o fatã frumoasã, cu aspect adolescentin, pe care laudele pãreau sã o stânjeneascã.(…) Trebuie sã citiţi neapãrat Etica muncii la românii de azi (…). Veţi gãsi în studiul tinerei şi serioasei cercetãtoare unele rãspunsuri la obsedantele întrebãri pe care ni le punem de 16 ani încoace, dar mai ales o oglindã. În care „mentalitatea româneascã“ nu e nici flatatã, nici pocitã. Order Etica muncii la românii de azi Preţ @ RON20,00 Qty: Adauga in cosul de...

Virgil Nemoianu – Îmblînzirea romantismului

Privit în dinamica sa, ca proces cultural, romantismul reflectă, poate mai mult decît alte curente literare, varietatea culturii europene. Odată stabilită principala dihotomie a romantismului, între high-romanticism – perioada grandioaselor fantezii şi viziuni ale epocii revoluţionare – şi perioada romantică post-napoleoniană, caracterizată prin reverii, sentimentalism şi ironii complicate şi decepţionate, Virgil Nemoianu identifică un concept mediator, care să servească la demonstrarea ideii fundamentale din Îmblînzirea romantismului. Şi anume, existenţa a mai multe centre de emergenţă a romantismului în Europa şi totodată a unei unităţi fundamentale, dincolo de particularismele descrise de istoricii diferitelor literaturi naţionale. Autorul argumentează că marca „Biedermeier”, teoretizată de critici cu privire la Germania, poate fi extinsă la descrierea literaturii şi a culturii franceze şi britanice dintre 1815 şi 1848, ca şi a celei din Europa Centrală şi de Est. Romantismul „îmblînzit” acceptă mai degrabă separarea decît integrarea: trecerea de la universalism la diferitele şcoli naţionale, de exemplu; distincţia între natură şi cultură, ca şi între raţiune şi imaginaţie. Iubirea absolută deschide calea glorificării afecţiunii familiale şi a păcii domestice. Idilismul devine o stare de spirit populară şi oferă un context vizual şi conceptual epocii Biedermeier. „Preocuparea generală a epocii pare să fie găsirea unei modalităţi de a păstra neştirbită speranţa într-o schimbare radicală în istorie, ţinîndu-se cont de limitele şi de posibilitatea eşecului.” De acelaşi autor Micro Armonia Order Îmblînzirea romantismului Preţ redus @ RON16,00 Qty: Adauga in cosul de...

Emil Manu – Reviste româneşti de poezie

Emil Manu: Necesitatea unui studiu complet asupra revistelor româneşti de poezie nu e numai o problemă de istorie literară. Autorul acestei cărţi adună pentru întâia oară din neantul colecţiilor de reviste datele necesare unei prezentări istorice, dar şi fişele de temperatură ale unor epoci, cu entuziasmul şi melancolia lor, încercând să descifreze o istorie a poeziei româneşti, privită din interiorul unor organisme intime ale poeziei ca artă. Desigur, marea istorie a poeziei e istoria creaţiilor apărute în volume, e comentariul legat de personalitatea creatorilor. Istoria revistelor de poezie nu coincide cu istoria poeziei, dar o explică în unele din articulaţiile ei. Acest scop l-a urmărit lucrarea noastră, cercetare pe care, funcţional, o încadrăm, cum e şi firesc, mai mult în istoria literaturii, decât în istoria presei literare.Descifrând o istorie a sensibilităţilor şi a contextelor sociale şi politice în care ele se formează şi se dezvoltă, urmărind conflictele şi armoniile dintre generaţii, căutând itinerariile publicisticii poetice româneşti, încercăm prin studiul de faţă o prezentare exhaustivă a revistelor noastre de poezie. Vom fi recunoscători tuturor poeţilor şi cercetătorilor ce ne vor semnala reviste de poezie neştiute de noi, neaflate în bibliotecile publice. În paginile ce urmează am prezentat revistele de poezie în funcţie de importanţa lor estetică şi de talentul colaboratorilor. În comentariul nostru ne-am oprit numai asupra poemelor ce ni s-au părut valoroase şi asupra ideilor novatoare. S-ar putea ca multe reviste, care formal nu se încadrează în categoria studiată de noi, să fi contribuit mai mult la dezvoltarea specifică a poeziei româneşti (ne gândim la marile reviste literare) sau la modernizarea ei (revistele simboliste şi mai ales cele avangardiste), dar rigorile acestui studiu ne-au cerut să rămânem la prezentarea şi cercetarea revistelor care au publicat şi comentat numai poezie. Cartea noastră încearcă în subsidiar nu să pledeze pentru poetizarea poeziei, ci să reabiliteze poezia ca voluptate estetică, demonstrând că...

Monica Spiridon – Eminescu. Proza jurnalistică

Scriitorul Eminescu a avut neşansa ca orizonturile receptoare succesive ale posterităţii sale să-i supraliciteze literatura, erijînd-o într-un Discurs fondator. Consecinţa palpabilă a unei asemenea stări de fapt a fost quasi-instituţionalizarea scriitorului drept omonimie generică, de la care pînă astăzi se revendică, în politică, ideologie, morală etc. aproape oricine. Abstras din mediul său amniotic, scrisul eminescian a alimentat opţiuni culturale, ideologice, politice de toate culorile, cînd nu de-a dreptul incompatibile. Graţie unor persistente iluzii retroactive, care au repercutat asupra discursului său standardele valorice şi reperele semantice ale contemporaneităţii, Eminescu a devenit succesiv sau simultan – protocronist şi protolegionar, prototracolog, protomarxist, protoceauşist, proto-etc., precursor de serviciu şi argument legitimant al celor mai eclectice direcţii de gîndire. O asemenea situaţie paradoxală îşi are sursa în grave derapaje de nivel ale interpretării, confundînd ideologicul şi simbolicul sau, mai precis, reducîndu-l pe cel de-al doilea la primul. În condiţiile date, un viraj decis în direcţia re-contextualizării lui Eminescu, pornind de la recuperarea sectoarelor scrisului său – poezia, dramaturgia, jurnalistica, proza – în orizontul integrator al unei opere unice şi mai ales al unor serii literare constituite, devine...

Brînduşa Armanca – Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă

Experienţa de jurnalist şi de profesor de jurnalism, studiile postuniversitare împlinite în ţarã sau în strãinãtate, o fac pe Brînduşa Armanca sã gândeascã altfel relaţia dintre studiile tradiţionale şi posttradiţionale, dintre cele moderne şi cele postmoderne. Incursiunile în era digitalã, de pildã, într-o carte despre mesajele poeziei, ţin de mobilitatea unui cercetãtor ale cãrui mize sunt legate nu doar de ceea ce se numeşte moştenire culturalã, ci şi de viitorul culturii. Cornel...

Al Gore – Asaltul asupra raţiunii

Premiul Nobel pentru Pace, 2007 ”se recompenseaza astfel eforturile depuse pentru o mai buna intelegere de catre publicul larg a schimbarilor climatice cauzate de om si punerea bazelor pentru luarea masurilor necesare pentru a contracara aceste schimbari” Fostul vicepreşedinte american Al Gore este preşedintele consiliului de administraţie al Current TV, o reţea independentă de televiziune prin cablu şi satelit, specializată pe programe de non-ficţiune pentru tineret, promovând jurnalismul civic. Este preşedinte al Generation Investment Management şi membru în consiliul director al Apple Computer Inc şi consultant principal al Google Inc. Gore a fost ales în Camera Reprezentanţilor în 1976 şi în Senatul SUA în 1984 şi 1990. A fost al patruzeci şi cincilea vicepreşedinte american în 1993 şi a rămas în această funcţie timp de opt ani. Este autorul bestsellerului Un adevăr incomod, apărut în traducere la Editura RAO (2007). Locuieşte împreună cu soţia sa, Tipper, în Nashville, Tennessee. Au patru copii şi doi nepoţi. Ţelul lui Gore este să explice modul în care sfera publică însăşi s-a transformat într-un spaţiu favorabil inamicilor raţiunii, să ne facă atenţi la forţele care ne influenţează modul de gândire, să înţelegem cum putem acţiona, individual şi colectiv, pentru a restaura domnia raţiunii şi pentru a ne păzi viitorul. Fructificând concluziile unei munci de o viaţă în politică, dar folosindu-se şi de experienţa acumulată de experţi într-o gamă largă de discipline, Al Gore este autorul unui manifest vizionar şi de forţă. De acelaşi autor Un adevăr incomod Order Asaltul asupra raţiunii Preţ9 @ RON39,99 Qty: Adauga in cosul de...