Radu Cernătescu – Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii române

O carte ce are patru dimensiuni, tratînd dintr-o perspectivă inedită istoria literaturii, critica (criticii), filosofia ocultă şi esoterismul occidental (masonismul). E o abordare polisemică a literaturii române care evidenţiază pentru întâia oară în spaţiul cultural românesc importanţa circulaţiei simbolurilor şi arhetipurilor crescute în marginea societăţilor oculte de tip...

Eugen Negrici – Literatura română sub comunism. 1948-1964. Vol. I

Literatura română sub comunism. 1948-1964 este primul volum din noua versiune substanţial revizuită a sintezelor anterioare ale profesorului Eugen Negrici despre poezia şi proza din România comunistă. Panoramă a compromisurilor şi manipulărilor propagandistice, studiul cucereşte printr-o combinaţie specifică de nerv polemic, subtilitate critică şi spirit sistematic, propunând o abordare lipsită de menajamente a unei epoci ce nu încetează sa provoace controverse. De acelaşi autor Iminenţa literaturii Order Literatura romana sub comunism. 1948-1964. Vol. I Preţ @ RON37,95 Qty: Adauga in cosul de...

Livius Ciocârlie – Bătrâneţe şi moarte în mileniul trei

La capătul unei serii de jurnale pe seama cărora a fost bănuit adesea că se răsfaţă, nerecunoscându-şi merite, şi a fost certat pentru că priveşte lucrurile cu prea mult scepticism, Livius Ciocârlie a hotărât să se ocupe de două adevăruri incontestabile, bătrâneţea si moartea, care sunt totodata, cum observa el insusi, „proiectele sale de viitor”. A făcut-o sub imboldul a două obsesii: a nu-i fi teama de moarte şi a nu trăi prea mult. Şi-a tratat tema relatând secvenţe cotidiene ale îmbătrânirii, meditând asupra ei şi comentând gânduri despre bătrâneţe şi moarte ale unor autori mai vechi sau contemporani, de la Platon la Maria Zambrano, de la Pascal la Cioran. Totul pe fondul „incompetenţei integrale” de a se adapta la instrumentele şi provocările mileniului al treilea. Perspectiva nu este una sumbră, ci mai curând aceea a nepăsării străfulgerate periodic de sentimentul unei mari şi urgente misiuni, iar tonul, când grav, când vesel, este al unui om care şi-a trăit viaţa cu nelinişte şi umor. Livius Ciocârlie şi-a părăsit de câţiva ani oraşul de baştină, Timişoara, şi cariera universitară pentru a se stabili în Bucureşti. A publicat numeroase volume – eseistică şi jurnal –, pentru care a obţinut de patru ori Premiul Uniunii Scriitorilor, precum şi alte distincţii. Livius Ciocârlie n-a scris decât despre ce a considerat el important. Nici un drum bătut. Numai poteci de folosinţă proprie. Chiar când autorul sau cartea sunt celebre, unghiul din care sunt privite de comentator este unul excepţional. Nicolae Manolescu Jurnalul – ca şi unele proze – îl trădează pe acest neliniştit disimulat sub masca unei false seninătăţi. „Aristocratul“ detaşat-ironic şi înşelător indiferent ascunde o intimitate agitată şi deloc împăcată. Mircea Zaciu Livius Ciocârlie scrie că pentru a-şi dovedi că lumea există şi că lucrurile nu sunt până la urmă fără rost, fără pondere, fără necesitate. În direcţia asta atinge, ce să mai...

Livius Ciocârlie – Pornind de la Valéry

După Bătrâneţe şi moarte în mileniul trei, seria de autor Livius Ciocârlie – scriitorul al cărui palmares s-a îmbogăţit  cu Premiul Naţional de Literatură pe anul 2004 al Uniunii Scriitorilor din România şi cu Premiul revistei Cuvântul din 2005 – continuă cu volumul Pornind de la Valery. Noua carte a lui Livius Ciocârlie cuprinde comentarii la operele eseistice antume ale lui Paul Valery, una dintre marile inteligenţe ale secolului XX. De o luciditate sceptică dominată de raţiune, Valery a avut acces şi la dedesubturile sufleteşti. Totuşi nu şi-a dezvăluit intimitatea, după cum nici n-a susţinut un sistem sau o linie de gândire. A reflectat asupra lumii sub toate aspectele ei, egal interesat de viaţă şi de artă, de înţelepciune şi de prostie, de Dumnezeu şi de diavol. Şi-a concentrat gândirea în formulări aforistice. Reflectând liber şi digresiv asupra lor, mereu personal şi adesea surprinzător, Livius Ciocârlie oferă, în fond, în acest volum o acţiune critică a propriului fel – reactiv, dialogic – de a gândi. De acelaşi autor: Bătrâneţe şi moarte în mileniul...

Livius Ciocârlie – Caietele lui Cioran

Socotită de unii critici drept cea mai reuşită carte a autorului, Caietele lui Cioran, apărută în prima ediţie în 1999, cuprinde o dublă confruntare. Prima este aceea a caietelor postume cu opera antumă a lui Cioran: Livius Ciocârlie consideră că, în timp ce în opera Cioran îşi nuanţează cu luciditate şi umor imaginea de om aflat în pragul disperării, în Caiete el intră pe de-a-ntregul în pielea acelui personaj, devenind mai puţin convingător sub aspect literar. A doua confruntare este între modul de a gândi al comentatorului şi gândirea — existenţialî, religioasă, filozofică, estetică — a lui Cioran, cartea reprezentând prin această latură versantul eseistic al unui vast proiect autobiografic. În ambele ipostaze, atitudinea lui Livius Ciocârlie, ironică şi autoironică, circumspectă, este una de mare efect, caracteristică acestui autor neconvenţional. De acelaşi autor Cartea cu...

Mircea Cărtărescu – Postmodernismul românesc

Spre a trăi şi a prospera în lumea ficţiunilor critice reprezentative, postmodernismul românesc avea nevoie de un scenariu convingător, de o expertiză calificată, de un certificat de garanţie autorizat. Acum, toate acestea există. Mircea Cărtărescu, prin strălucita sa lucrare Postmodernismul românesc, îndelung şi atent elaborată, scrisă cu rară pregnanţă şi forţă expresivă, care se citeşte cu încîntare şi curiozitate, ca un bun roman, autorul mută pe o treaptă superioară dezbaterea în jurul postmodernismului. El ne arată pentru prima dată, cu claritate, că această dezbatere nu e nici marginală, nici episodică, întrucît ne afectează însăşi percepţia asupra literaturii române, în ansamblul ei. Nu încape îndoială că monografia lui Cărtărescu va ramâne de-aci înainte o referinţă obligatorie, cu o mare putere de iradiere. (Paul CORNEA) De acelaşi autor...