Antoaneta Ralian a murit la 91 de ani

Antoaneta Ralian, născută pe 24 mai, 1924, absolventă a Facultăţii de Litere din Bucureşti, a fost unul dintre cei mai productivi şi apreciaţi traducători din engleză din România. A fost redactor de carte la editura Univers. A semnat peste 120 de traduceri (preponderent romane, dar şi piese de teatru) din autori prestigioşi: D.H. Lawrence, Thomas Hardy, Henry James, Virginia Woolf, J.D. Salinger, Lawrence Durrell, Salman Rushdie, Tennessee Williams, Raymond Federman, Russell Banks, Saul Bellow, Iris Murdoch etc. Dumnezeu s-o odihnească în...

Literatură în ringul de box, la FILB 8

Săptămîna viitoare debutează cea de a VIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti. Începînd de miercuri, 2 decembrie şi pînă vineri, 4 decembrie, iubitorii de literatură din capitală sînt aşteptaţi la Clubul Ţăranului, în fiecare seară, de la ora 19.00. Afişul ediţiei din acest an include 17 nume de primă mărime ale literaturii contemporane, oaspeţi din Turcia, Elveţia, Ungaria, Spania şi Statele Unite ale Americii şi România. Noutatea ediţiei din acest an o constituie introducerea unui nou format: FILB 8 aduce la Bucureşti LITERARY DEATH MATCH, un proiect născut în Statele Unite ale Americii, show în cadrul căruia 4 scriitori se înfruntă în lecturi publice într-un ring de box, evaluaţi de un juriu. „De-a lungul celor 8 ediții (da, am ajuns la a opta) am încercat să facem mereu ceva nou, să păstrăm dinamismul acestui festival. Fie că am adus autori din Brazilia sau Malta, fie că am invitat manageri culturali din Irlanda, noutatea a fost parte integrantă din programul nostru. Anul acesta mizăm fie pe autori care nu erau «pregătiți» în anii trecuți, cum ar fi Adriana Bittel sau Ion Iovan, sau pe autori din spații pe care încă nu le sondaserăm – Burhan Sönmez (Turcia) sau Iván Repila (Spania). György Dragomán e un scriitor atât de elaborat, încât a-l invita pentru a doua oară într-un festival (în opt ani) nu mai pare nimănui un lucru neobișnuit. Ceea ce va atrage atenția tuturor, însă, va fi acest Literary DeathMatch, un ring în care se înfruntă (neletal) patru poeți. Este, într-un fel, declarația noastră de normalitate: ne putem război fără sânge. Și, da!, lumea literară nu e una a păcii (ba din contră), însă normalitatea, în zilele acestea, este starea spre care tindem, chiar atunci când ne războim.” ​(Bogdan-Alexandru Stănescu, Președintele FILB)   În prima seară a FILB 8 îşi dau întîlnire doi prozatori străini născuţi în România: György Dragomán din...

Eric Emmanuel Schmitt la București

Ateneul Român. Miercuri, 09 Decembrie 2015, 18:30 – 20:00. Sala mare. Eric Emmanuel Schmitt în dialog cu Marina Constantinescu. Bilete se pun în vânzare miercuri, 2 decembrie începând cu ora 12.00, la casa de bilete din incinta Ateneului Român, intrarea din strada Constantin Enescu, nr 5-7. Preț unic-10.00 Lei. ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea și pentru care este distins cu trei premii Molière, Variațiuni enigmatice, Libertinul etc. În 1994 îi apare romanul Secta Egoiștilor, distins cu Prix du premier roman, dar Schmitt scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franța și în străinătate. În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De același succes răsunător se bucură și romanele sale Evanghelia după Pilat (2000), Partea celuilalt (2001), Pe când eram o operă de artă (2002), precum și cartea autobiografică Viața mea cu Mozart (2005). Volumele care alcătuiesc Ciclul invizibilului – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim și florile din Coran (2001), Oscar și Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptătorul de sumo care nu se putea îngrășa (2009) și Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată (2012) – s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase țări. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a patru volume de povestiri, Odette Toulemonde și alte povestiri(2006), Visătoarea din Ostende (2007), Concert în memoria unui înger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, și Cei doi domni din Bruxelles (2012). În 2008 publică romanul Ulysse from Bagdad, în 2011, Femeia în fața oglinzii, în 2013, Papagalii din Piața Arezzo, în 2014, dipticul Elixirul dragostei și Otrava iubirii, iar în 2015, Noaptea de foc. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste douăzeci de premii și distincții literare, în 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cărțile lui sunt traduse în peste patruzeci...

Dorința de teroare

O noapte liniștită urmată de un infern. O zi calmă urmată de un raid. La zece luni, numărul perfecțiunii, al cercului, Parisul este sub gloanțe. Teroare este cuvântul Parisului. Metaforele lui Paul Éluard nu pot vorbi despre dorința Parisului de liniște. Dar cineva dorește să semene frică și să renască misterele întunecate ale Parisului. Orice atac terorist are un scop precis, un scop greu de clarificat. Poate fi dorința de răzbunare, de afirmare, de strigare a unei cerințe. În spatele oricărui atac terorist stă o dorință. Dorința este un sentiment propriu ființei umane. O senzualitate ce se naște din teama de moarte. Teroriștilor le este frică de moarte. Moartea idealurilor lor ce nu au loc într-o lume a păcii. De aceea seamănă moarte. Ceea ce vor semăna vor culege. Au semănat moarte vor culege moarte. Este înfiorător să ataci un necunoscut   fără un mijloc de apărare. Președintele Franței a spus că este un act de barbarie… Aș adăuga și cuvântul mârșăvie. Este josnic să îți atingi scopurile ucigând oameni la întâmplare. Difuzia terorismul este rezultatul toleranței legii față de anumite devieri ale societății. Armele ar trebui interzise particularilor, știu că este o utopie, legea ar trebui aplicată dur și nemilos, altă utopie. Huntington a prevăzut genial aceast conflict. Un conflict al idealurilor, al civilizațiilor în care mila este închisă în cutia Pandorei iar frica, teama, moartea sunt eliberate. Citește mai departe...

David Grossman la București

Editura Polirom vă invită marți, 17 noiembrie, ora 19.00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Ţăranului Român, Str. Monetăriei nr. 3, Bucureşti), la o întîlnire cu David GROSSMAN, unul dintre cei mai importanți scriitori israelieni, precum și unul dintre cei mai cunoscuți comentatori ai politicii țării sale. David Grossman va intra în dialog cu Cătălin Ștefănescu, realizatorul prestigioasei emisiuni TV Garantat 100%, pornind de la romanele sale apărute în colecția „Biblioteca Polirom” – Pînă la capătul pămîntului, 2012, 2014; traducere de Ioana Petridean; Cădere din timp, 2013 și Un cal intră într-un bar, 2015, ambele traduse în limba română de Gheorghe Miletineanu – , dar și de la politica internă și internațională a Israelului. Invitați: Excelența Sa Doamna Tamar Samash, Ambasadoarea Israelului în România Ioana Petridean, traducătoarea romanului Pînă la capătul pămîntului Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial Polirom, coordonatorul colecției „Biblioteca Polirom” David Grossman va citi cîteva fragmente în ebraică din cărțile sale, iar publicul va avea la dispoziție handout-uri cu versiunea în limba română a acestora. Lectura va fi urmată de o ședință de...

Andrei Afilipoaie la debut

Andrei Afilipoaie are 23 de ani. O mare pasiune pentru pictură. Deşi a terminat Teologia, e masterand la o altă facultate. La insistenţele prietenilor săi a organizat primul său vernisaj în strada Toamnei 17. Aproape o sută de invitaţi s-au bucurat de explozia de culoare din operele sale. Pictează cu mare lejeritate. Mutându-se într-o garsonieră cu mobilă comunistă, într-unul din cartierele bucureştene, a schimbat într-o noapte sumbrul în voios, cromatica frigului în căldura culoriilor aprinse, unghiurile drepte în unduiri fine. E atât de multă viaţă în peisajele sale, de stai să te întrebi acestea sunt culorile Paradisului? Dar pot fi totodată şi ale Infernului. Nudurile sale exprimă voluptate, marea cu aprinderile de foc premeditează furtuna, lascivitatea are flexiuni kamasutrice. E multă emoţie şi destulă trăire pentru opera unui debutant care din joacă a ajuns să aprindă şevaletul. Prin tablourile sale, fresce din opere naive, care au foc lăuntric, pasional, mistuit cu tandreţe, artistul incită la acţiune, nu doar la visare. Dacă îşi va profesionaliza discursul iconic, va mai lucra la tainele umbrelor şi la simbioza dintre efuziune şi experimentalism va trece de la impresionismul courbetian, francezul care înmuia pensula în întreg spectrul cromatic, cunoscut prin expresia: “cum să pictezi îngerul când nu l-ai văzut?,” la expresionismul cartezian care lasă loc imaginaţiei, va deveni din aspirant un profesionist al artei. Andrei pare a vrea să spună totul. E un viciu al debutului. Şi scriitorii tineri fac la fel. Pe tine ca spectator nu te lasă să te implici. Vrea să te seducă. Eh, ale tinereţii valuri… Vernisajul pare a fi un succes. Puţini artişti se pot mândri cu vânzarea majorităţii lucrărilor de pe simeze încă din ziua...