Sorin Despot – Apasă

Apasă este o carte unitară la nivel stilistic și tematic, scrisă atent, cum alteori marii pictori își perfecționau lucrările în camere obscure, după minuțioase calcule optice. Cu toate acestea însă, ceva îi lipsește acestei cărți, cu siguranță nu știința construcției textului, nici miza retorico-imagistică, ci, probabil, latura credibilă a autenticității ei. (Asta mi s-a întâmplat și citind Not for sale a Domnicăi Drumea, unde, în afara cărții, poemele parcă se pulverizau nicăieri.) De remarcat însă la despoT câteva titluri ale unor poeme pentru care recomand această carte: aici, plutesc (m-a strâns în brațe și mi-a șoptit), superbul hohote sau deja smash hit-ul cadou. Sorin Despot scrie cu tandrețe, fascinat de propria poezie, într-un mecanism tactil, cu vârfurile degetelor, pe hârtie. apasă este un debut reușit, inteligent, dar care mai mult pipăie. Poate și din eleganța autorului...

Naomi Ionică – Cei singuri vor rămâne singuri

Cu un volum neomogen și fragil, care pare mai mult fișa de lucru a unui optzecist ezitant, debutează Naomi Ionică. Cei singuri vor rămâne singuri este o carte care probează ingenuozitatea unei voci absorbite de propriul interior camuflat, care aduce mult prea puține vibrații, senzația de refuz intervine din primele pagini, discursul alunecă imprecis și bolnăvicios, incapabil să sedimenteze. Multe poeme betege, plate și reci, văduvite de tot ce poate fi mai adevărat în poezie, autenticismul. În mod cert, în timp, Naomi Ionică va fi mai atentă, poate chiar constantă, în a-și construi poemele. Cele câteva texte reușite, printre care Femeile singure, Va fi mai bine, O femeie violet, pot deschide o promisiune. „pe fiecare bloc doarme câte un cățel/ m-am hotărât să-i studiez ca pe niște corpuri distincte/ când cască se face brusc întuneric/ la noi la bloc cerul e tare mititel/ fiecare cățel are cerul lui/ pe care îl păzește de luni până joi// apoi încep manelele de week-end”, pag.31. Deocamdată, acest debut rămâne o formă transparentă, deși delimitată, însă fără un conținut poetic suficient de clar și de convingător. Order Cei singuri vor rămâne singuri Preţ @ RON12,00 Qty: Adauga in cosul de...

Val Chimic – Umilirea animalelor

Val Chimic, o poetă de mare forță, a debutat la Casa de Pariuri literare cu volumul Umilirea animalelor, un veritabil manual de lirism, intens și cutremurător, cu toate șansele de a impune stil în poezia feminină contemporană. Poeme construite impecabil – dau impresia de poezie autentică, alcătuită din esențe tari, percutante – ies din pagini ca niște ființe rostogolite și stranii. Miza este tehnica literară, care reușește, în ciuda oricărei aparente banalități, să impună transfigurarea și să delimiteze precis zona curajoasă a poeziei adevărate: “nu mă simt bine aici, muntele e prea aproape de mare,/ câmpia e prea întinsă./ nu e déjà-vu, e ceva continuu. două zile cu oameni cunoscuți,/ sub tuburi late de neon.” Cu un debut ca acesta, se poate defini un întreg an de apariții editoriale dintre cele mai...

Ionel Ciupureanu – Mișcări de insectă

Ionel Ciupureanu reuşeşte o poezie autentică şi rară, care are ca sursă fondul obsesiv malign al fiinţei umane dintotdeauna şi nu manifestările marginale ale acesteia. În Mişcări de insectă are versuri etanşe, puternic verbalizate, construite cu precizie, într-un monolog la persoana a II-a, convertind cuvintele la sensuri decantate, embrionare, care se contopesc într-o sintaxă convulsivă. Situat pe linia tragică a poeziei româneşti, Ionel Ciupureanu este un mare poet, deocamdată cunoscut mult mai puţin decât merită. Order Mișcări de insectă Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

Pedelistul slugarnic și ficțiunea cărților

Cred că Băsescu nu a terminat de citit Levantul, l-a abandonat. Cartea lui Mircea Cărtărescu îi amintește, probabil, de un moment la Tv, nu de un univers poetic care produce seisme. O păstrează ca pe un magnet lipit de frigider, adus dintr-o călătorie îndepărtată – alegerile prezidențiale în care a promis tot. „Am premierul independent, dar nu vi-l spun”, a declarat  Traian Băsescu, pus din nou pe divertisment cu teme politice: surprize belicoase, tensiuni josnice și îngrijorat-jucate grimase. Boc a început să se simtă deja mic intim. Totuși, de la frecat podele politice, ți se tocesc falangele, la un moment dat tot îți dai seama că ești mai sclav decât sluga care te știai structural. Sluga în postura de demnitate se consideră umilită. Boc readuce ideea de sclavie și de acceptare a unui comportament apropiat fetișului, orgolios, mereu impus, dar hedonist și bovaric. Relația politică dintre Boc (împreună cu un Funeriu, un Oprea, calificata Anastase) și Băsescu pare că imită comportamentul „vestalelor” lui Bivolaru față de gurul lor. Nu sexual, ci de subordonare absolută. Pupincurismul la pedeliști este ca minunea în cazul sfinților: elementar și definitoriu. Slujnica Agar i-a dăruit lui Abraham primul fiu, Ismael, sădind astfel o religie universală, islamul. În România nu se slujește, se slugărnicește. Refuzăm inovația, asumarea, riscul și slugărnicim toate felurile de mizerii posibile cu adorația care ne induce coma profundă. Traian Băsescu caută însă premier independent ca într-o rubrică de matrimoniale, după ani în care a uitat să citească de la stânga la dreapta, sorbindu-l din ochi pe Boc. BNR este gazeta lui preferată. Fata de la pagina PDL s-a întins în tot ziarul, și-a schimbat și sexul de câteva ori, însă nu are număr de telefon sub fotografie. Independența ei putea fi perfectă. În Levantul nu a găsit niciun independent adevărat – slugoiul carierist, cu bube-n cap și cu cel puțin o vulnerabilitate probată cu un...