Iulia Militaru – Marea Pipeadă

De Gabriel Daliş Sunt unele cărți de versuri pe care, după ce le citești, vrei să le memorezi poeme întregi. Sunt alte cărți de versuri pe care, după ce le citești, doar vorbești despre ele. Chiar dacă la superlativ. Excelentul debut al Iuliei Militaru, semnalat și ultra-premiat de distinsul critic Paul Cernat, face parte din această a doua clasificare; este o carte atipică în contextul poetic actual, care mustește de literatură, matură, departe de aproape tot ce înseamnă “astăzi”, situată în preajma acelor cărți de demult despre care unii chiar cred că și-au pierdut autoritatea sau chiar parfumul vremurilor trecute. Nimic mai greșit. O carte în spatele căreia se regăsește cititorul profesionist cu un pas înaintea poetului cult. Marea Pipeadă este o odisee prin literatura română, care te duce cu gandul la Pripealele lui Filothei, de la începutul secolului al XV-lea, și grația poeților Văcărești, la blestemele lui Arghezi și Levantul lui Mircea Cărtărescu (mai ales, cum bine semnala Antonio Patraș), neratând perfuzabilul mizerabilism aflat deja în septica morgă douămiistă. Singurul inconvenient al lecturii a fost așezarea textelor unele sub altele, ca într-un cotidian, plin de știri colorate, ilustrate cu personaje din iarmaroacele de altădată (întâlnite și la Ion Barbu), în care se distrează la propriu un personaj nebunesc, plin de fumuri – dacă e să ne referim la titlul volumului – jemanfișistul nevrotic, clandestinul Clau. Dacă la început am crezut că este vorba de o simplă lipsă de gust din partea tehnoredactorului, impresia pe care mi-au lăsat-o poemele Iuliei Militaru, la sfârșitul lecturii, poeme așezate unele sub altele, repet, a fost că tocmai această babilonie reușește să ascundă sinele unei singure voci care nu-și asumă nesiguranțele. Poemele se autosuspendă fără mantaua groasă și protectoare a livrescului, fără miza discursivă care obligă, într-un fel, la o înțelegere a textului printr-o convenție retro, literaturizantă. Poate și de aici senzația de...

Bernhard Schlink – Cititorul

De Gabriel Daliş “Cititorul” lui Bernhard Schlink este unul dintre cele mai frumoase romane pe care le-am citit. O poveste fascinantă, controversată și obsedantă. O scriitură densă, directă, intimă, convingătoare. Fiecare capitol bine plasat, în care nu ai impresia că citești pagini scrise, ci literatură pură, păstrează integritatea unei povești care, din 1995, anul apariției romanului, continuă să facă înconjurul lumii, într-o ecranizare de Oscar. Romanul demonstrează că asumarea trecutului nu înseamnă nicidecum iertare, ci recunoașterea vinovățiilor care nu trebuie să fie uitate. Oferta tematică este extrem de generoasă – despre pasiuni interzise, despre societatea germană de după cel de-al treilea Reich, despre nefericire, izolare și obsesii, despre nevoia autovindecătoare a unei nații care și-a programat nestingherită dezastrul moral în ultima limită a degradării umane, prin Holocaust. Senzația lecturării acestei cărți este ca și cum te-ai izbi de un tren de mare viteză și ai supraviețui. De acelaşi autor Weekendul...

Fabio Geda – În mare sunt crocodili

De Gabriel Daliş   Invaziv şi plin de neprevăzut este acest roman abordat ca o stringentă nevoie de viaţă, periculos precum anumite politici contemporane şi agresiv ca societatea de astăzi, moştenitoare a unor false principii de viaţă. Suntem clandestinii propriei noastre existenţe şi devenim străini în afara ei. În mare sunt crocodili este un volum care dovedeşte că şansa pe care trebuie să şi-o acorde uneori oamenii poate depăşi orice barieră culturală, politică sau ontologică. Noţiunea de ilegalitate aproape că dispare, în sprijinul unei libertăţi care trebuie câştigate cu orice riscuri. Abandonul, copilăria copleşită de riscuri şi de singurătate, căutarea unei vieţi mai bune fac din acest volum o epopee actuală a spiritului uman , ca parte a unei zone de demnitate şi protecţie aflate mai departe ca niciodată. Imigraţia, de această dată, nu înseamnă neapărat o viaţă mai bună, ci asumarea dreptului de a trăi pur şi simplu. Bestseller în peste 20 de ţări, În mare sunt crocodili de Fabio Geda este o carte care te urmăreşte ca un vis tulburător, într-un dialog plin de spaime şi riscuri. O scriitură impecabilă, tandră şi rece, dialoguri incredibile în care se întrezăreşte perspectiva continuă. Pentru că În mare sunt crocodili este, înainte de orice, o carte a perspectivelor. Îşi merită pe deplin succesul internaţional şi traducerea splendidă în limba română. Enaiatollah a terminat de spus povestea lui la puţin timp după ce a împlinit douăzeci şi unu de ani(poate). Data zilei lui de naştere a fost stabilită de chestură: 1 septembrie. Tocmai a descoperit că în mare sunt crocodili. „Limba Enaiat. În timp ce vorbeşti şi povesteşti mă gândesc că nu foloseşti limba pe care ai învăţat-o de la mama ta. Acum, la seral, înveţi istoria, ştiinţele, matematica, geografia, şi înveţi acele materii într-o limbă care nu e cea pe care ai învăţat-o de la mama ta. Numele mâncărurilor nu sunt în limba pe care...

Ismail Kadare – Amurgul zeilor stepei

De Gabriel Daliş Amurgul zeilor stepei este un roman autobiografic pe care Ismail Kadare l-a scris după 20 de ani de la evenimenetele care vor deveni subiect principal al acestei cărţi apărute în 1976. Ne aflăm în primii ani după moartea lui Stalin, când Hrusciov începuse destalinizarea Uniunii Sovietice, proces care va atrage furia liderului albanez Enver Hodja, un cunoscut prostalinist. Noua politică a Moscovei va duce la încetarea privilegiilor dintre Albania şi Uniunea Sovietică, studenţii şi bursierii albanezi fiindu-le recomandate noi reguli de conduită în relaţiile cu cetăţenii sovietici, nepermiţându-li-se anturajul cu tinerele domnişoare moscovite.   În această conjunctură politică, Ismail Kadare, bursier în tabăra de creaţie literară a Institutului Maxim Gorki din Moscova, va simţi pe deplin atitudinea discriminatorie a scriitorilor ruşi bursieri ai aceluiaşi Institut, îndreptată asupra albanezilor.  Fără a se victimiza, Kadare va fi atent la relaţia amoroasă, dar imposibilă, dintre el şi rusoaica Lida Snieghina, o “blondă cu reflex argintiu de lună”, de care se va îndrăgosti. Order Amurgul zeilor stepei Preţ @ RON26,00 Qty: Adauga in cosul de...

Philip Roth – Sânul

De Gabriel Daliș O povestire extravagantă, kafkiană, burlescă, dezvăluie “Sînul” de Philip Roth – scriitor propus de câteva ori pentru premiul Nobel pentru Literatură din partea Statelor Unite și cel de-al treilea autor american în viață a cărui operă completă va fi publicată de Library of America. “Sînul” este un roman lucid, eruptiv, obsesiv, sexuat, în care psihanaliza joacă un rol esențial, iar noțiunea de indentitate umană se află în remodelare și redescriere. “Sînul” demontează ideea de puritate în favoarea monstruozității omului agasat de întrebări și dorințe dezumanizante. Un roman inteligent, libertin, grotesc, pe alocuri amuzant și extrem care amintește de “Nasul” lui Gogol și de “Metamorfoza” lui Kafka, opere în care își va găsi similitudini însuși eroul cărții, David Kepesh – profesorul care s-a trezit într-o zi transformat într-un sân imens. Frica de moarte ne face nebuni, sexul este singura invenție care aduce plăcere și nu groază, devenim, mai devreme sau maitârziu,disperați că totul e banal și în intimitate putem fi penibili.   De acelaşi autor Indignare Operaţiunea Shylock Pata umană Povestea lui Orişicine Viaţa mea de...