Doina Ruşti – Patru bărbați plus Aurelius

De Cristina Nemerovschi După Cămașa în carouri și alte zece întâmplări din București, apărută în 2010, autoarea Doina Ruști revine la începutul acestui an cu un roman cu un titlu neașteptat poate: Patru bărbați plus Aurelius. Deși titlul poate părea jucăuș și deși scriitura alertă a Doinei Ruști a fost asemănată cu genul thriller polițist, acest roman, ce are în încrengătura sa intimă figura unui pisoi buclucaș, ridică mai multe întrebări esențiale decât unele cărți cu titluri mai austere și mai lăudate de critica literară. După lectura celor Patru bărbați plus Aurelius, rămâi cu întrebarea pe care nimeni până acum n-a îndrăznit să o formuleze atât de explicit într-o carte și, cu atât mai mult, puțini s-au gândit să-i ofere un răspuns: ce se va întâmpla atunci când oamenii nu vor mai citi cărți? Va însemna asta moartea literaturii, sau vom inventa alte mijloace pentru a exprima altfel ceea ce exprimăm astăzi prin literatură? “Oamenii din blocul meu sunt destul de cinstiți. Nu-și depozitează cărțile pe coridoare sau pe scări, ci le aruncă direct în tomberon. Dealtfel, în Sălăjan nici nu sunt librării.”, scrie personajul principal al romanului, simpatica dar ghinionista Licia. Iubitorilor de literatură, acest pasaj li se pare un scenariu de film horror. Ăsta să fie oare viitorul? Cu siguranță, numai Aurelius, motanul inventat cu multă culoare și credibilitate de Doina Ruști, știe răspunsul. Ce veți mai găsi în acest roman? Un scris cursiv, cadre ce se derulează cu repeziciune, personaje interesante și destul umor, uneori sec. Doina Ruști ne demonstrează că scrie din ce în ce mai liber, mai captivant și chiar, de ce nu, conformându-se tendințelor exigente ale publicului de azi, indiferent de vârstă.   De acelaşi autor: Lizoanca la 11 ani Fantoma din moară Zogru Dicţionar de teme şi simboluri din literatura română Cămaşa în carouri şi alte 10 întîmplări din Bucureşti Order Patru...

Lucian Mareș – Jurnalul Răului

De Cristina Nemerovschi “Ceea ce o generaţie acceptă cu moderaţie, următoarea va practica în exces. Din păcate, asta se aplică cu precădere în cazul prostiei. Odată ce prostia e acceptată şi înţeleasă ca atribut, în scurt timp ea se va transforma în virtute”. Nu este un fragment dintr-un tratat de etică a la Voltaire, în versiune postmodernă, ci din romanul Jurnalul Răului al prozatorului Lucian Mareș. Un tablou tranşant, nemilos, al lumii actuale, poate prea dur și prea viu pentru cei timizi, obișnuiți cu realitatea înfrumusețată și cât de cât suportabilă.   Cagula, în Jurnalul Răului, este atât un simbol al depersonalizării, cât și al câștigării adevăratei identități, al eliberării. Personajul acestui roman este mizantrop dar în același timp și umanist, este dur, este sincer, este înțelept și are ceva din grația și carisma anarhiștilor de talia lui Bakunin și Kropotkin. Nu se sfiește deloc să ni se înfățișeze în adevărata sa natură, chiar dacă aceasta îi oripilează pe mulți, căci le arată propriile slăbiciuni. Cu siguranță, este un erou care nu va trece neobservat, atât în literatură cât și dincolo de ea. Romanul lui Lucian Mareș a stârnit deja controverse. Mulți susțin că imaginile prezentate în Jurnalul Răului sunt mult prea brutale, prea neîmblânzite, iar ideile susținute – cu totul și cu totul imorale. Tocmai de aceea, este exact cartea de care avem cu toții nevoie....

Dan Lungu – În iad toate becurile sunt arse

De Cristina Nemerovschi Dacă ai rememorat recent, cu amicii, întâmplări din propria-ți copilărie, dacă adolescența îți pare singura perioadă a vieții când ai fost cu adevărat tu însuți, romanul În iad toate becurile sunt arse semnat de Dan Lungu va reprezenta, fără-ndoială, o încântare. Victor, personajul principal al romanului, este vocea atât a prezentului, cât și a trecutului. Două planuri cât se poate de distincte, construite de autor în culori contrastante. Prezentul este mai degrabă gri, nu oferă multe alternative, este lipsit de bucurie, trăire, provocări, iubiri și prietenii reale. Prin contrast, trecutul lui Victor apare, chiar prin prisma eroului, drept un spațiu al întâmplărilor adevărate, al vieții trăite din plin. Amintirile lui Victor sunt colorate, sunt captivante, te transpun în acel loc pierdut de către copilul devenit adult. Unele pasaje amintesc de Mendebilul lui Mircea Cărtărescu, dar și de celebrul Stand By Me, un film regizat de Rob Reiner după o carte de Stephen King. Este multă, multă nostalgie în cartea lui Dan Lungu (chiar și în titlu!), iar alternanța dintre trecut și prezent nu face decât s-o accentueze. Nu poti rămâne insensibil după ce-o citești. “Sufletul unui înger nu trăiește mai mult de douăzeci și unu sau douăzeci și doi de ani. Cei care nu mor la timp devin oameni.” De acelaşi autor: Cum să uiţi o femeie Raiul găinilor Proză cu amanuntul Cum să uiţi o femeie Order În iad toate becurile sunt arse Preţ @ RON32,95 Qty: Adauga in cosul de...