Am intrat într-o perioadă în care literele se întâlnesc cu evenimentele sociale. Tot ceea ce se întâmplă se poate imprima pa hârtie. Povestea a murit acum există doar informaţia. Literatura de astăzi se bazează doar pe informaţie şi pe observarea atentă a unei realităţi tot mai obstrucţionate şi mai dificile. Impedimentul în a scrie ceva de calitate este renunţarea la vis şi la idei măreţe. Toată literatura din zilele noastre, de bună calitate, nu mai permite omului visul. Am trecut de la elementul oniric al scrisului la cel real, la mundan. Cărţile din zilele noastre pun accentul pe un scris cert şi fără dubii. Invenţia şi fantezia în vis sunt sugrumate de anumite idei preconcepute. Prefer o literatură a visului decât una în care informaţia devine redundantă. Mă refer la beletristica pentru adulţi nu la poveştile scrise pentru încântarea copiilor, unde fantezia este cheia scrisului. Dostoievski, Marquez, Kafka, Kundera, Amos Oz, Ismail Kadare sunt adevăraţi zugravi ai realităţii. Scrisul lor despre oameni şi lume lasă un loc şi pentru vise. Literatura lor este un realism al visului, o lume în care înţelegem această lume cu ajutorul unor mecanisme intime. Cei care scriu în zilele noastre sunt aplecaţi asupra unei realităţi crude şi nedeformate. Personal cred că o literatura realistă îmbinată cu visul ne poate salva din marasmul cultural în care se află lumea. Avem nevoie de cărţi şi de literatură. Avem nevoie pentru a ne citi şi a ne povesti visele, gândurile, speranţele şi dezamăgirile. Avem nevoie de o literatură mare a visului, de o peniţă care să ne deseneze viaţa fără să ne facă să o regretăm. Povestirile cele mai interesante sunt cele la împletirea visului cu realitatea. Memoria literară ne trezeşte la viaţă şi ne îmbie la o senzaţie unică de libertate. Deschizând orice carte la întâmplare vă rog să începeţi să visaţi… Alexandru...
