Alexandru Cristian – Literatura extremelor. America Latină şi Japonia

A citi este un act cultural intim. Citind omul devine un făuritor de gânduri, idei şi sentimente. Fiecare om are cărţile sale şi fiecare scriitor are cititorii săi. Literatura a fost guvernată de o unică dorinţă, prezentarea vieţii omului. Viaţa omului este atât de complexă încât mii de tomuri nu o pot cuprinde. Fiecare cultură are literatura sa. America Latină este un continent străbătut de un fior de libertate. Deşi este un continent tânăr din punct de vedere politic literatura sa are dimensiunea clasicităţii. Izvoarele literaturii sud-americane sunt în general trei. Primul mare izvor este istoria agitată a continentului şi lupta pentru eliberare. Al doilea mare izvor este societatea latino-americană şi legătura ei cu timpul istoric. Al treilea mare izvor este legătura intimă şi plină de pasiune cu Regatul Spaniol ( Tierra Madre). Toate aceste izvoare au dat naştere unei literaturi complexe, străbătută de un fior de tristeţe. O tristă revoltă împotriva istoriei şi a moştenirii acesteia. Aparent pesimistă literatura Americii Latine este scrisă cu veselia eliberării de sub un opresor şi un jug dureros. Societatea latino-americană este dominată de o mare caracteristică;  lupta pentru recunoaştere. O luptă istorică transformată într-o dimensiune metaistorică. Metaistoria acestui continent este afirmarea sa pe plan cultural. Cultura a învins moştenirea istorică în America Latină. O societatea plină de haos şi ordonată de credinţe populare. Un melanj exotic din care s-au născut marile romane ale Americii Latine; Şotron, Pedro Paramo, Un veac de singurătate, Războiul sfârşitului lumii, Terra Nostra, Recursul la metodă şi alte romane pline de fior lirico-epic. De ce a avut succes literatura sud-americană? Ce înseamnă boom-ul literar al Americii Latine? O dimensiune a acestui succes este reprezentat de premiile Nobel acordate scriitorilor din acest continent. Nume precum Gabriela Mistral, Pablo Neruda, Octavio Paz, García Márquez, Vargas Llosa au făcut cunoscut în toată lumea omul latino-american. Boom-ul literar latino-american s-a născut la...

Patrick Modiano – În cafeneaua tinereţii pierdute

Premiul Nobel pentru Literatură, 2014 De Alexandru Cristian “pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de înţeles destine umane şi a dezvăluit universul ţărilor aflate sub ocupaţie” Trecutul ne apasă greu. Tinereţea este o povară greu de suportat pentru sufletele mature. Copii părinţilor care se iubesc sunt orfani, spune Pascal Quignard. Copii părinţilor care nu se iubesc sunt liberi. Le Condé o cafenea plină de mister şi de miros oriental. În ea se adună toată savoarea pariziană, o savoare ce se desface în clipe ce au adunat secole de căutare şi nelinişte.  Tinerii boemi Louki, Don Carlos, Maurice Räphael îşi pierd tinereţea şi voiciunea în moliciunea cafenelei. Un loc misterios care te atrage, un loc între două lumi. Jacqueline Delanque, o fată misterioasă cu ochi ca şi scoarţa pământului îşi duce în tăcere viaţa. O suportabilă şi uşoară viaţă. Tinereţea pierdută a acestor tineri de până într-un sfert de veac este marcată de idei metafizice, patafizice şi ontologice fără un substrat real. O filosofie uşoară, de bordel în care platitudinea cotidiană se stinge în jocul de cărţi şi băutura ce te duce spre limbul efemer parizian. Bowing, un cronicar al cafenelelor pariziene, ne pune la dispoziţie catastiful celor care şi-au pierdut şansa şi viitorul în amăgitoarele locuri de trăit, savurând boema citadină. Personaje conturate şi pline de un realism trist, studentul la Şcoala de Minte, Louki, Roland, Guy de Vere, Pierre Caisley. Oameni marcaţi de un vid existenţial, de o neutralitate afectivă uriaşă. Oameni pierduţi în anonimatul metropolelor, oameni ce şi-au construit tragedii din secunde şi clipe banale. Louki este o fiinţă tristă, orfană de mamă care este dependentă de călătorii. O dromomană tristă prin cotloanele vizibile şi invizibile ale Parisului. Prietenia ei cu Jeannette o va duce într-o lume de vis euforică, care se va opri într-un moment de tristă visare. Liniştea pe care Louki...

Janusz L. Wisniewski – Singurătate pe net

De Alexandru Cristian Dragostea este un sentiment sublim. Nu o putem determina și  nu o putem delimita. Dragostea poate fi virtuală sau este doar un sentiment ce este caracteristic unor fiinţe ce au frica de singurătate. Nu toate fiinţele doresc dragostea, cele mai multe speră să o atingă şi de frică nu se apropie de ea. Născut de ziua numelui, 30 aprilie, Jakub este un om de ştiinţă ce lucrează la Institutul de Genetică Moleculară Max Planck. Un tânăr cercetător prins în amintirile unor mari iubiri, Natalia, Jennifer. Cu Natalia dragostea nu  a fost vorbită ci doar simţită. Sfârşitul tragic al Nataliei îl aruncă în golul minţii. Internat la dezintoxicare,  va cunoaşte o poveste cutremurătoare. Preotul Andrei este nebunul care şi-a tatuat pe braţ apostazia. Sufletul și mintea sa suferă dar o forță îl face să treacă peste deziluzia supremă, dorința de a continua să trăiască. Un tânăr doctorand polonez îi arată posibilitatea comunicării pe internet, uşor şi fără pierdere de timp. ICQ un program revoluţionar care oferă posibilitatea de a vorbi cu oricine oricând. Jakub poate vorbi cu oricine pe internet pentru a-și alina tragediile din viața sa.  Ea este o tânără dezamăgită de relația cu soțul ei, un soț prea ocupat pentru  a avea timp și de ea. Rutina distruge căsniciile și omoară dragostea. Pasiunea pentru carieră le-a distrus pasiunea și focul primelor emoții. Se văd în tren dar nu se cunosc. Pe net se vor cunoaște dar viața reală va fi o enigmă pentru ei. Ea are curajul de a-l aborda pe net, el curajul de a vorbi. Dragostea lor virtuală începe să crească și să prindă proporții nebănuite. Dar viața nu este întotdeauna așa cum ne-o imaginăm. Jakub  o dorește lângă el, deși Ea este doar o serie de scrieri virtuale. Conversațiile îi alină singurătatea.             S-a făcut atât de liniște în lumea fără tine,...

Alessandro Baricco – Mătase

De Alexandru Cristian Uneori viaţa ne poate aduce mult mai mult decât îi cerem. Un spectacol este viaţa omului. Unii doresc să-l joace alţii doar să se uite. Unii oameni sunt făcuţi doar pentru a-şi privi viaţa alţii doar pentru a o trăi.               Hervé Joncour un tănăr sublocotenent de infanterie se hotăreşte să nu urmeze cariera pe care şi-o dorea tatăl său, armata. După o întâlnire care i-a schimbat viaţa cu un oarecare  Baldabiou, acesta se hotăreşte să devină crescător de viermi de mătase. În anul 1861 avea 32 de ani iar epidemia de pebrină care distrusese toate culturile de mătase din Europa era în plin avânt. Locuitor al unui sat Lavilledieu care se ocupa cu sericicultura, erau 7 filaturi de  mari de prelucrat mătasea,  şi membru al unei bresle profesionale Joncour se decide să facă ceva pentru a salva resursa economică  a satului. Se decide să plece în Japonia, la propunerea lui Baldabiou. Japonia era o ţară închisă, îşi deschisese comerţul de puţin timp în anul 1853-evenimentul escadrei lui Matthew C. Perry. În călătoria sa în Japonia observă o femeie care nu avea o tăietură orientală  a ochilor şi avea obrazul unui copil. Aceea femeie îl fascinează şi timp de 4 călătorii repetate, până la izbucnirea războiului civil în Japonia, Hervé o va căuta pe aceea femeie-ideal. Hara Kei cel care îi procura ouăle pentur viermii de mătase a simţit atracţia francezului pentru femeia care era lângă el. Pe Hervé îl pasiona misterul care îl lega pe Hara Kei de această femeie. Nu ştia dacă o iubeşte sau nu, dar când a plecat ultima oară din Japonia în 1864 ştia că o va vedea pentru ultima dată. Gândul i-a rămas la ea. Hélène soţia sa îi va ticlui o scrisoare în limba japoneză pe care o va păstra toată viaţa.  O scrisoare în care şi-a exprimat...

Savatie Baștovoi – Audienţă la un demon mut

De Cristian Alexandru Biserica a fost controversată. Istoria bisericii este diferită de istoria credinţei. Iisus Hristos şi-a clădit credinţa pe Biserica Sa. Dar dacă biserica Sa l-a trădat?  Răstignirea lui Iisus Hristos este moartea lumii vechi şi naşterea lumii noi. Audienţă la un demon mut este povestea cutremurătoare despre Biserica Ortodoxă şi păcatele ei. Regimul sovietic a omorât 200.000 de ierarhi, preoţi, monahi şi monahii. A fost un regim în care Biblia a fost schimbată cu Capitalul lui Karl Marx. De ce a fost nociv? Pentru că singura credinţa era progresul prin om nu prin Dumnezeu, era o întărire a esenţei Űbermensch-ului lui Nietzsche. Victor Rotaru este un profesor de fizică de la Chişinău. Ateu convins acesta participă în anul 1987 la Moscova la o şedinţă care îi va schimba viaţa. După această şedinţă Victor va fi convins că Dumnezeu există şi că are o putere covârşitoare. În el se naşte întrebarea: De ce oamenii vor să-l alunge pe Dumnezeu? Răspunsul este dat de investigaţii amănuţite. În zeci de ani va descoperi o legătură mistică dintre masonerie şi biserică. Este masoneria infiltrată în Biserică sau invers? Serviciile secrete vor să manipuleze oamenii prin Biserică sau nu?  Crimele de la Sf.Ana îngrozesc România, Episcopul K este obedient unor stăpâni, patriarhii ecumenici sunt masoni. Toate aceste întrebări şi răspunsuri se ridică într-o Audienţă la un demon mut iar răspunsul se găseşte la finalul acestei cărţi uluitoare despre Biserică. Comparabilă cu Codul lui Da Vinci sau Îngeri şi Demoni, Audienţă la un demon mut are avantajul să ne releve adevăruri cunoscute de care ne lovim la tot pasul. Oare Biserica l-a trădat pe Hristos închinându-se unui cult care este patronat de un stăpân luminat şi tenebros? Scrisă ca o anchetă istorică, filosofică şi jurnalistică această carte este mişcătoare prin adevărurile profunde pe care le expune. Ieromonahul Savatie Baştovoi este un scriitor talentat...