Ryszard Kapuściński – Şahinşahul

De Alexandru Cristian Povestea căderii unui împărat Un popor nu cunoaşte frica sau teama. Când un popor se teme este ţinut într-o dictatură. Când nu se mai teme poporul este condus democratic sau se luptă pentru schimbarea unui regim, mai exact  contestă autoritatea. Cartea lui Ryszard Kapuściński este povestea unei familii care a condus Iranul. Şahinşahul este saga căderii unei mari familii, Pahlavi. Istoria familiei se împleteşte cu istoria Iranului, între 1921-1979 dinastia Pahlavi a stăpânit Persia. Ţara va deveni Iran în anul 1929 când Reza Khan este proclamat şahinşah, Rege al regilor. Şahul Mohammad Reza Pahlavi a urcat pe tron în anul 1941. Domnia sa este o continuă luptă pentru acapararea puterii. Conflictul cu Mohammad Mossadegh, prim-ministru iranian între 1951-1953, este admirabil descris. Şahul vroia să conducă autocratic iar primul-ministru vroia o conducere democratică. Cine a reuşit să-şi impună ideea este greu de ştiut până în ziua de azi, pentru că ţara se luptă de un secol pentru o formă propice de guvernare. Armele puterii unui dictator sunt poliţia, armata şi serviciile secrete. Şahul conducea cu ajutorul poliţiei sale secrete, SAVAK. Un organism instituţional extrem de crud şi total devotat împăratului. Teroarea savakistă şi autocraţia şahului au convins poporul iranian că acest regim este împotriva sa. Proiectul şahului Marea Civilizaţie s-a lovit de încăpăţânarea poporului de a-l accepta. Marea Civilizaţie consta în modernizarea statului. Rezultatul a fost unul dezastruos pentru regimul şahilor, statul a devenit inegal dezvoltat iar regiml un Moloh al corupţiei, ne subliniază  Kapuściński. Oare destinul Iranului de secole este reprezentat de conflict? Cântecul din perioada revoluţiei, Iran, Iran, Iran e sânge, moarte şi revoltă, este un imn al istoriei iraniene de la Timur Lenk încoace. Regimul şahului a căzut pentru că răbdarea oamenilor a fost violent forţată. Omul din mulţime a încetat să se mai teamă şi aşa s-a declanşat revoluţia, ne spune autorul. Un...

Marea

Ah marea, dulcea, eterna mare  Cât de mult eşti scăldată în soare. Valurile tale molcome sau puternice Au forme unice!   Mă plimb pe plajă singur Mâ gândesc la destinul omului Suntem veseli, trişti, trăim, sigur? Nu… este doar vorba poetului. Nisipul cald, moale, plin de scoici Îmi trezeşte falnice amintiri, eşti aici? Da , da de tine întreb iubirea mea, Hai, te rog vino să privim...

Norman Manea – Fericirea obligatorie

De Alexandru Cristian A scrie despre societatea comunistă a României este o provocare pentru orice scriitor. Fidelitatea scriituri are ca certitudine realul a ceea ce scrii. Analiza profundă a perversităţii  unei societăţi închise este o curajoasă scrutare a unui scriitor. Fericirea obligatorie este o carte despre absurdul existenţei în societatea românească sub domnia Dictatorului. Patru nuvele scrise pe teme diferite compun un tablou în care inexplicabilul, haosul şi chiar mirarea sunt culorile principale. Interogatoriul este o descriere halucinantă despre sistemul represiv din România. Obositorul şi interminabilul interogatoriu la Securitate era o spălare treptată a creierului dar şi o  ucidere a conştiinţei şi a raţiunii. Decerebrarea omului era programată sistematic în lagărele comuniste. Arta interogatoriului era o artă a uciderii sufletului şi minţii cei care eşuau în împlinirea acestei arte treceau la uciderea propriu-zisă. Biografia robot este o cutremurătoare descriere a fabricării istoriei în laboratoare secrete. Luptători ascunşi aruncaţi în societate pentru a o schimba radical erau pregătiţi la o şcoală specială de formare a tipologiilor umane dar şi a celor sociale. „Victoria acestei mari diversiuni este agresivitatea dintre oameni” Şcoala aceasta pregătea schimbarea societăţii din rădăcini şi naşterea unei societăţi noi pline de avânt distructiv. O fereastră către clasa muncitoaree este nuvela în care nedreptatea este prezentă la fiecare pas. Clasa muncitoare care trebuia să fie beneficiara noii societăţi comuniste este străbătută de nedreptăţi, umilinţe, dezgust, lehamite. Deciziile aberante ale Conducătorului distrugeau speranţele clasei din care el însuşi făcea parte. Trădarea se plăteşte scump în orice timp istoric. Puterea dictatorului este sfâşiată de  “cozile unui nesfârşit cor al umilinţei şi furiei”. Trenciul o poveste despre trădări, idile şi adulter în societatea comunistă care controla “atât de bine” moravurile. Subiectele banale ale zilei se împletesc cu aventuri extraconjugale a mai multor familii. Nuvelele din acest volum sunt un îndemn la fericire. La fericirea că acele timpuri de tristă amintire au pierit şi la speranţa că nu vor mai...

Roberto Arlt – Jucăria furioasă

De Alexandru Cristian În viaţă facem diferite alegeri. Cu unele putem să trăim cu altele nu. A schimba viaţa cuiva este ceva spectaculos dar a-ţi schimba soarta este ceva cutremurător. Nu putem şti ce a fost destinul nostru până nu l-am schimbat. Silvio Astier este un tânăr adolescent în căutarea unei vieţi mai bune. Este sărac, se simte umilit şi doreşte să nu dispară din Univers odată cu moartea sa. Îşi doreşte să fie un bandit legendar ca Rocambole sau un poet genial ca Baudelaire. Jucăria Furioasă a destinului său îl face să devină unic printr-o faptă josnică sau o faptă ce a salvat alte vieţi…? Silvio va încerca să se joace dar va sfârşi rănit şi în acelaşi timp nevătămat. Romanul Jucăria Furioasă este împărţit în patru părţi. În prima parte, Hoţii, Silvio este iniţiatorul unei bande de furt juvenile, Clubul Cavalerilor de la Miezul nopţii.  După o păţanie acest club se va desfiinţa dar Silvio va rămâne cu dorinţa de a realiza ceva în viaţă cu orice preţ. Munci şi zile este etapa maturizantă a vieţii lui Silvio. Angajat la Don  Gaetano, un anticar zgârcit şi meschin, Silvio se va revolta într-atât încăt visează să incendieze anticariatul sau…poate l-a incendiat? Jucăria Furioasă este dezamăgirea supremă  a lui Silvio. Admis în sfârşit la Şcoala de Aviaţie, pe post de ajutor de mecanic de avion Silvio îşi poate demonstra calităţile. Pasionat de fizică şi invenţii Silvio doreşte să fie un visător care şi-a împlinit visul. Idealul său este Nikola Tesla marele stăpân al curentului electric. Dat afară a doua zi neînţelegând uzanţele instituţionale îşi doreşte să se omoare. Un singur gând îl cutremură…dacă va fi uitat în veşnicia timpului. Dacă nimeni nu va şti cine a fost sau ce a făcut Silvio Astier, micul Rocambole sau micul Baudelaire. Iuda Iscariotul este neîmplinirea supremă a destinului său. A vrut să...

Vladimir Tismăneanu – Despre comunism. Destinul unei religii politice

De Alexandru Cristian Secolul XX a fost marcat de furtuni ideologice spune Hannah Arendt. A fost un secol al pasiunilor, un secol al intrigilor, al misticismului laic, al politicii. A fost un secol unic, irepetabil. Totuși cum  a fost posibilă existența unor doctrine politice ce au avut ca scop distrugerea omului? Vladimir Tismăneanu, remarcabil istoric și filosof al istoriei,  ne răspunde că Despre comunism nu putem vorbi decât după ce studiem toată istoria nașterii acestei patologii. Profesorul Tismăneanu a scris un volum dedicat unei religii politice ce a avut zei, temple, altare și adepți. De ce lumea a fost atrasă de această religie.  Vladimir Tismă neanu ne spune că succesul religiilor seculare s-a bazat pe combinarea unor elemente de substanță : miracolul, mitul și magia. Fără acestea  comunismul nu putea să triumfe în istorie ca cea mai importantă religie seculară. François Furet spunea că patologia universalismului este comunismul, citez din cartea Despre comunism-destinul unei religii politice.                 Ce a fost comunismul ?  Comunismul a fost o religie seculară care a  vrăjit mințile oamenilor pentru că s-a bazat pe dorința oamenilor de a cunoaște mereu ceva. Totalitarismul comunist este mnemofob ( distrugător al memoriei), axiofob ( demolator al valorilor) și noofob ( corupător de suflete). Vladimir Tismăneanu ne spune că fără aceste caracteristici, comunismul nu putea să se impună. În secolul XX Răul a devenit o categorie politică, ne atrage atenția Vladimir Tismăneanu. Mentorul lui Vladimir Tismăneanu, marele filosof polonez Leskez Kolakowski spunea că în secolul XX diavolul a făcut parte din istorie. Vladimir Tismăneanu a subliniat doi factori decisivi ce au dus la permanentizarea succesului acestei doctrine infernale. Primul este rolul privilegiat al partidului și al doilea transformarea revoluționară a naturii umane. De ce am spus infernală ? Pentru că Manifestul  Partidului Comunist a înlocuit Biblia iar pe Dumnezeu l-a șters din istorie, pentru comuniștii zeul era un Zeu Roșu care se...