Dorința de teroare

O noapte liniștită urmată de un infern. O zi calmă urmată de un raid. La zece luni, numărul perfecțiunii, al cercului, Parisul este sub gloanțe. Teroare este cuvântul Parisului. Metaforele lui Paul Éluard nu pot vorbi despre dorința Parisului de liniște. Dar cineva dorește să semene frică și să renască misterele întunecate ale Parisului. Orice atac terorist are un scop precis, un scop greu de clarificat. Poate fi dorința de răzbunare, de afirmare, de strigare a unei cerințe. În spatele oricărui atac terorist stă o dorință. Dorința este un sentiment propriu ființei umane. O senzualitate ce se naște din teama de moarte. Teroriștilor le este frică de moarte. Moartea idealurilor lor ce nu au loc într-o lume a păcii. De aceea seamănă moarte. Ceea ce vor semăna vor culege. Au semănat moarte vor culege moarte. Este înfiorător să ataci un necunoscut   fără un mijloc de apărare. Președintele Franței a spus că este un act de barbarie… Aș adăuga și cuvântul mârșăvie. Este josnic să îți atingi scopurile ucigând oameni la întâmplare. Difuzia terorismul este rezultatul toleranței legii față de anumite devieri ale societății. Armele ar trebui interzise particularilor, știu că este o utopie, legea ar trebui aplicată dur și nemilos, altă utopie. Huntington a prevăzut genial aceast conflict. Un conflict al idealurilor, al civilizațiilor în care mila este închisă în cutia Pandorei iar frica, teama, moartea sunt eliberate. Citește mai departe...

Alexandru Cristian – Şabestari. Poezie şi taină

Mister, creaţie, iluminare gânduri greu de pătruns de mintea omului. Legătura cu divinitatea este unică şi irepetabilă pentru fiecare om. Înţelepţii sufiţi spun că totul este Allah şi Allah este în totul.     Şabestari creează versuri pentru mistici dar şi pentru cei neiniţiaţi. Mort la o vârstă hristică marele poet Şabestari a descris în 2000 de versuri doctrina sufită despre om şi calea sa către îndumnezeire, Grădina Tainei. “ Şi pricepem că lumea e doar o-nchipuire/cum unu-n orice număr mereu e-n repetire.” spune poetul în Prolog afirmând doctrina sufită despre indivizibilitatea puterii divine. Înţelepţii sufiţi consideră că pentru a ajunge la o stare de katharsis şi de revelaţie trebuie să-l putem vedea pe Dumnezeu în orice lucru şi fiinţă. Poemul Grădina Tainei este un poem filosofic interogativ sub forma unor 15 întrebări despre credinţă, univers, relaţia transcendentală între om-divinitate, gândire, înţelepciune, iubire mistică “ Gândeşti drept când de lume desprinsu-te-ai deplin/ şi-atunci te luminează doar fulgerul divin.” Un vers despre adevărata înţelepciune, omul nu poate dobândi adevărata cunoaştere prin rugăciune şi prin asceză. O asceză socială, fiecare înţelept sufit este  un călugăr în lumea aceasta. “ Cum lumea e reflexul luminii Celui Sfânt/ce-i El de fapt rămâne o taină pe pământ.” Pe Dumnezeu nu-l putem cuprinde cu mintea ci cu doar sufletul curat. Taina divină este ascunsă oamenilor ce caută în interiorul duhului lor. “ Tu, dincolo de spaţiu şi timp de te ţine!/ Desprinde-te de lume! Fii lumea pentru tine!” Acest vers este tainic, mistic şi cu profunde înţelesuri. Este un îndemn adresat lui Allah pentru a se întoarce către faţa oamenilor şi un îndemn dat oamenilor pentru a se dezlipi de lume. Este înţelesul filosofiei mistice sufite, un soare are raze ce izvorăsc din soare, razele fiind tot soare. “ Tu eşti pluralitatea ce-a-ajuns Unicitate/ tu eşti Unicitatea ce-a-ajuns pluralitate” Şabestari descrie înţelepciunea sufită a unicităţii tuturor...

Eugen Ovidiu Chirovici – Puterea

De Alexandru Cristian Legenda puterii Puterea un cuvânt cu valenţe magice. În toată istoria omul a vrut să fie recunoscut, să ştie că există. Lupta pentru această recunoaştere este lupta pentru putere, lupta cu el însuşi dar şi cu cei din jurul său. Ne temem de putere? Înţelegem puterea? La aceste răspunsuri ne răspunde Eugen Ovidiu Chirovici, un bun anatomo-patolog al puterii. De ce anatomo-patolog? Autorul face autopsia puterii şi sondează înţelesurile ei, prima parte a misiunii sale s-a încheiat. Analistul lucid identifică  patologia puterii pe care  o  analiză cu claritate în cartea sa Puterea, astfel se încheie şi a doua parte a misiunii sale de anatomo-patolog al fenomenului numit putere. Un titlu simplu, direct, plin de virilitate şi atracţie inconştientă. Eugen Ovidiu Chirovici în această carte este scriitor, analist dar şi gânditor. Definiţia clasică a puterii este capacitatea de a stabili obiective sau decizii urmată de  forţa de a le pune în practică, spune Eugen Ovidiu Chirovici. Implementarea este elementul unde toate încordările omului dar şi ale statului evidenţiază puterea adevărată. Confuzia perpetuă este între PUTERE ŞI INFLUENŢĂ. Autorul ne spune că puterea are trei ramuri, una dintre ele cuprinde şi influenţa. Rareori influenţa este deasupra puterii. Excepţii există întotdeauna, influenţa cercurilor oculte este extrem de discutată şi în era noastră. Adesea  influenţa a fost văzută ca un creier ascuns al umanităţii şi un motor întunecat al istoriei. Cele trei puteri enumerate în carte sunt: puterea militară, puterea economică şi puterea simbolică. Enumerarea este în ordinea cronologică a apariţiei acestora. Puterea militară este prima formă de putere care s-a născut datorită stării cvasipermanente de conflict între oameni. A doua formă de putere este cea economică, născută din schimbul între oameni. Dacă ar fi existat un perpetuu conflict noi astăzi nu am mai fi existat. A treia formă de putere, în opinia mea cea mai importantă, este cea simbolică....

Ernesto Sabato – Înainte de tăcere

De Alexandru Cristian Memoria are istorie. Istoria are memorie. Faptele din viaţa unui om se succed cu o repezciune delirantă. Când te opreşti din fuga vieţii rememorezi ce ai făcut. Nu îţi poţi aduce aminte tot,  dar crâmpeie din amintiri poţi să le lipeşti obţinând un ultim cuvânt înainte de tăcere. Când aşterni pe hârtie ce ai trăit, citit şi scris îţi ies o sumă de idei. Când aceste idei sunt ultimele importante din viaţa ta îţi iese un testament. Testamenul lui Ernesto Sábato este unic prin profunzimea sa filosofică. Moştenirea gigantică a acestui om se reduce la câteva fraze ce ne pot schimba cursul vieţii. Citiţi ceea ce vă place va fi singurul lucru care vă va ajuta să suportaţi existenţa. Un temperament trist şi melancolic marele scriitor argentinian a avut gânduri de sinucidere. Un fost fizician, un pictor şi un scriitor de geniu a fost cotropit de ideea inutitilităţii vieţii. Deşi Camus spunea că singura dilemă filosofică este sinuciderea Sábato a ales să trăiască şi să ne lase o moştenirea uriaşă. Testamentul lui Sábato este realizat într-un epilog de secol sfâşiat între delirurile raţiunii şi cruzimea armelor. Memorii scrise cu esenţă şi savoare, Înainte de tăcere ( Antes del fin) este un eseu filosofic despre viaţă. Viaţa trebuie trăită indiferent de tragedii. Durerea sabatiană a vieţii este legată de absurdul unor întâmplări şi de persistenţa răului în lume. De ce există rău? O întrebare ce a stors minţile filosofilor din toată istoria lumii. Neliniştile metafizice desprinse din acest eseu sunt de o dimensiune gigantescă. Viaţa este frumoasă dar angoasantă, o idee ce se desprinde din reflecţiile lui Ernesto  Sábato. Nu putem sta liniştiţi când semeni de ai noştri sunt chinuiţi în fiecare zi. O proză care curge ca un râu şi lasă urmă adânci ca apa care sapă în piatră, Înainte de tăcere este un ultim cuvânt...

Kenzaburo Oe – 17

Premiul Nobel pentru Literatură, 1994 De  Alexandru Cristian „care printr-o forţă poetică a creat o lume imaginară, unde viaţa şi mitul se condensează pentru a forma o imagine derutantă a lumii de astăzi” Pulsiunile vieții ne conduc la decizii pe care nu le anticipăm. Dorințele reprimate pot da naștere unor monștri în devenire. Când sexualitatea este ocultă atunci si intențiile omului devin ascunse. Un tănăr de 17 ani, timid și onanist cronic este condus de un sentiment de vinovăție. Sentimentul pe care îl împărtășește cu Japonia după capitularea din 1945. Urmele tradiției imperiale sunt adânci în sufletului țării. După o ceartă aprigă cu sora sa, asistentă medicală la spitalul Forțelor de Autoapărare ale Japoniei, tânărul își dă seama că destinul său este politic. În nopți însingurate, pline de autoerotism jalnic, tânărul repetă îndemnuri ucigașe. Se naște în el o dorință de a ucide, de a poseda și de a termina orice ființă care se opune viziunii sale sociale și politice. O frică de moarte inexplicabilă se naște în sufletul chinuit al tânărului. După o viață…. să fiu miliarde de ani în neființă ca un zero, își repeta tânărul. Își dorește o soție care să vegheze noaptea lângă el pentru a nu muri în somn. Teama de moarte se naște din frica ancestrală de a fi pedepsit pentru lucruri care nu se cuvin. Viața mea să fie un orgasm permanent, proclamă tânărul care realizează că este adept al fundamentalismului politic de factură dreaptă. Este adept al Partidului Calea Imperială, un partid care proclamă sacralitatea Mikado-ului Japoniei. Nesupunerea sa în rândul lumii, este demonstrată de tendințele anarhiste. Renunțarea la dreptul de vot este aneantizarea politică a omului. O reducere la un absurd social, pe care tânărul o dorește cu ardoare, ca o dorință onanistă. Este numit de șeful partidului, Calea Imperială,  adevăratul fiu al Japoniei și al Împăratului. Nebunia politică nu...