De Alexandru Cristian Cărţile au destinul lor, diferit de cel al autorului. Timpul ne supune pe toţi, nu ne putem revolta împotriva sa. Într-o lume în care la modă era să fi republican, familiile nobile îşi duc sfârşitul între glorie apusă şi vise de mărire viitoare. Cartea Ghepardul(Il Gattopardo) este una dintre cele mai importante cărţi ale secolului XX.Scrisă de un nobil, aceasta prezintă o lume halucinantă, o bătălie între nou şi vechi, între normalitate şi noutate, între imobilitate şi schimbare, între revoluţie şi linişte socială. Familia de Salina este ultima mare familie a Siciliei.Aceasta luptă împotriva modernizării Siciliei dar şi a alipirii sale la Italia lui Vittorio Emanuelle. Acţiunea romanului începe în anul 1860 an de însemnătate crucială pentru istoria italiană, anul plebiscitului pentru alegerea unui conducător al Italiei Unificate.Principele Fabrizio Corbera de Salina este şeful unei familii prinse între gloriosul ei trecut şi viitorul incert.În interiorul acestei nobile familii se duc lupte între idei, păreri şi opinii.Conservatorismului unchiului i se opune spiritul revoluţionar a lui Tancredi, nepotul său, revoluţionar în secret, care speră să vină odată epoca de glorie a Siciliei “care de la Nicias nu a mai venit.”Tragedia familiei este că nimeni nu va putea duce numele mai departe, pentru că prinţul are trei fete Carolina, Caterina şi Concetta. Descompunerea unei lumi este urmată de formarea unei alte lumi, între aceste două fenomene se naşte un epifenomen cel al neadaptatului.Principele Fabrizio era un astfel de neadaptat, un erou trist, un nobil fără castelul său, un dezrădăcinat.Dezgustul pe care îl simte faţă de noua societate în formare este proprie nobilului care este obligat să trăiască printre oameni fără blazon.Plebiscitul care are loc pe 21 octombrie 1860 îl confirmă pe Vittorio Emanuelle ca rege al Italiei şi implicit al Siciliei.Rolul Siciliei este intens discutat şi bine analizat în roman. Va putea o insulă atât de ecletică şi de...