Eminescu nu a avut timp să-şi adune creaţia într-un volum „de autor”, tot astfel cum nu a avut, de fapt, nici timp să o încheie, lăsându-ne moştenire un şantier de proporţii uriaşe – pe cât de fascinant, pe atât de copleşitor. Această nouă ediţie restituie o parte însemnată a operei poetice, readucând-o, totodată, la datele ei primordiale, ordonate potrivit anilor când au fost scrise
Volumul de față adună multe dintre acele „crâmpeie închegate“, cum le numea Perpessicius, pe care acesta doar le-a transcris și tipărit în mărunta literă a aparatului critic din ediția de Opere, dar pe care le-a „uitat“ totuși acolo. Readunate cu grijă și puse împreună, ele își regăsesc ceva din rostul lor inițial: acela de a fi poezie.
Impresionantul dicţionar coordonat de Frederic Laupies apare ca un instrument esenţial de iniţiere pentru cititorii tineri, dar şi de consolidare şi aprofundare a cunoştinţelor pentru cei care au deja o cultură generală mai mult sau mai puţin vastă.
Comparat cu Ulise al lui James Joyce, Şotron a devenit un roman-cult al secolului XX, revoluţionînd toate aspectele naraţiunii tradiţionale şi plasîndu-se la extrema celei mai îndrăzneţe aventuri artistice.
