Premiul literar „Augustin Frăţilă„, editia I, este oferit de Asociaţia Casa de Cultură şi vine să răsplătească cel mai bun roman românesc publicat în anul 2011. Câştigătorul primeşte un cec în valoare de 10.000 de euro, acesta fiind cel mai mare premiu acordat până acum, în România, pentru creaţie literară. În concurs se pot înscrie toţi autorii care au publicat un roman în 2011, în limba română, expediind trei exemplare ale cărţii pe adresa Asociaţiei Casa de Cultură şi completând formularul de înscriere până în 23 septembrie 2012. (Regulamentul şi formularul de înscriere pot fi găsite aici.
CONTINUARE —–>
Juriul format din criticii literari Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea Enache va stabili finaliştii concursului (cinci autori). Numele acestora vor fi cunoscute în 8 octombrie. Între 10 octombrie şi 2 noiembrie 20 de bloggeri vor alege câştigătorul premiului, acordând puncte de la 1 la 5 fiecărui roman finalist. Autorul al cărui roman va primi cel mai mare punctaj va fi răsplătit cu Premiul literar „Augustin Frăţilă” – romanul anului 2011, în valoare de 10.000 de euro. Ceremonia în cadrul căreia se va acorda Premiul va avea loc în 7 noiembrie 2012 la Hotel InterContinental Bucureşti. Premiul literar „Augustin Frăţilă”, o iniţiativă a Asociaţiei Casa de Cultură, va fi acordat în fiecare an pentru cel mai bun roman apărut în anul anterior, conform unei selecţii făcute de cei mai valoroşi critici literari şi de cititorii activi din mediul online. Proiectul se bucura de sprijinul Hotelului InterContinental Bucureşti. Mai multe informaţii pe www.acadecu.ro Scriitor, traducător şi muzician, Augustin Frăţilă s-a născut în 1953 la Aiud şi a murit în 2010.
Din 1991 a fost redactor-şef al Editurii ALLFA. Era membru al USR, din 1996. *** Voce muzicală şi
poetică unică în literatura română contemporană, el declara într-un tulburător, ultim interviu
publicat în revista Luceafărul: “N-am făcut niciodată nici cel mai mic efort de a cultiva vreo relaţie,
m-am lăsat doar în voia valului – asumându-mi riscurile de rigoare, – am lăsat destinul să
lucreze pentru mine, să-mi arate dacă trebuia să fiu acolo ori nu. Asta m-a costat, însă:
imagine, notorietate, carieră, viaţă de familie, viaţă socială… n-a fost zi să nu plătesc preţul
dezordinii, aventurii mele existenţiale”
Leave a Reply